vertigo

Drops of light

2012-01-30T21:44:00.001+02:00

Let us choose one another, as companions!
Let us sit at each other's feet!
Inwardly we have many harmonies-think not
That we are only what we see.

Ode 314:

Those who don't feel this Love
pulling them like a river,
those who don't drink dawn
like a cup of spring water
or take in sunset like supper,
those who don't want to change,
let them sleep.
This Love is beyond the study of theology,
that old trickery and hypocrisy.
I you want to improve your mind that way,
sleep on.
I've given up on my brain.
I've torn the cloth to shreds
and thrown it away.
If you're not completely naked,
wrap your beautiful robe of words
around you,
and sleep.

by Rumi

Despre ea din ultima saptămînă..

2011-10-14T21:42:00.002+03:00

Știm cu toții că e un nou început, că eliberează drum pentru cei care vin din urmă, că e un stimul să trăim viața la maximum... și totuși de fiecare dată rămân împietrită cind trece pe alături... Cel mai mult doare cînd se intîmplă prematur, cînd poate fi evitată...Cel mai mult doare cînd știi că a facut-o singur, și nimeni nu i-a fost alături sa-l cuprindă, să-i zică că are nevoie de el... cît de rar îi zic eu surorii mele că o iubesc? persoanelor dragi...ce se întîmplă în sufletul lor? oare știu că înseamnă o lume pentru mine?

Există momente pe care nu le mai poți recupera niciodată, cît de mult nu ți-ai dori...există răni care nu se mai străng la loc niciodată...

Odihnească-se în pace...

About trainers

2011-09-03T00:25:00.000+03:00

Trainers have the greatest chance for making changes. They have always been the change agent, because they do it so subtly. Fire fighters or subordinates trying to change lack the credibility of leadership. This is not to say great trainers are not found in the rank and file. But even a fire fighter knows that the great change comes from leadership positions. Managers who are trainers or know change comes from training will impact any organization more than a totalitarian who thinks power is the answer. Simply put, managers make the opportunity for change with good policy, the trainer makes change happen.

Good Trainers are people who are respected. They rise above the rest and are looked up to. The real reason for a trainer's success lies in the fact they genuinely care about the student. My line has always been, "I never met a student I didn’t like, I just like some more than others. Remember careers are molded by experience, education, influences such as people, literature and events. Trainers embody all these influential issues.

By Mike Callan

PS: full article

Existe momente...

2011-09-02T22:50:00.000+03:00

Există momente cînd mergi, așa... încet, pe un drum tomnatic și în căști îți joacă niște muzică instrumentală, ceva extrem de cunoscut dar totuși nu îți amintești de unde, și mai găsești și timp sa privești cerul înstelat de deasupra, și parcă întunericul te cuprinde, și nici băltoacele în care calci nu-ți pot șterge zimbetul de față, da față pentru că nu doar buzele îți zîmbesc ci întreg chipul. Momente în care parcă tremuri de o senzație minunată de bucurie, și ești așa fericit că ești așa cum ești și acolo unde ești, indiferent de orice a fost ieri sau va fi mîine, ești fericit că trăiești și viața e extraordinară în virtutea imprevizibilității sale...
Ehhh...ador momentele astea...

De ce îţi pasă?

2011-06-12T00:26:00.000+03:00

Îmi amintesc perfect de 3 ani în urmă, nu ne de viaţa mea atunci, cînd fiecare zi semăna cu cea de ieri, şi realizări pentru mine erau notele la colegiu, îmi amintesc perfect de mudul meu de a gîndi de problemele de care îmi păsa pe atunci, şi mă minunez, cît de tare mă limitase pe atunci mediul, societatea în care fierbeam.
Nu a fost aşa întotdeauna. Copilăria mea a fost plină de vise frumoase, de imaginea un viitor însorit, în care EU voi fi cea care va crea impact, că voi putea schimba orice nedreptate, unde viaţa va fi însorită.
Imprevizibilul m-a schimbat pe urmă, totul sa întimplat din moment ce nu mai visam, devenisem pradă uşoară rutinei şi mediocrităţii, mă aşezasei "în rînd cu lumea".
Şi totuşi am fost norocoasă să dau 3 ani în urmă de un ONG, în care din start a fost înurajat visul, visul unei lumi mai bune, unui EU mai bun, şi cel mai important, unde am început să cred că nu sunt toate doar vise. Că dacă într-adevăr vrei ceva, poţi s-o faci, desigur cu efort şi cu alţi oameni care vor crede ca şi tine.
Şi atunci mi-a apărut o întrebare, la care n-am contenit să-i caut răspunsul trei ani, şi continui şi acum,deşi parţial a început să mi se contureze răspunsul, întrebarea era:

"Cristina, de ce problemă în lumea asta, sau în ţara ta îţi plasă atât de mult ca să depui efort zilnic, săptămânal, oricât va fi necesar ca să o rezolvi?"

După un an de căutări am înţeles că îmi pasă de prea multe lucruri ca să pot alege unul, şi am aşteptat ca răspunsul să-mi vină singur, din activităţile care le făceam zilnic sau din inconştient sau de unde vreţi voi.
Şi a mers, însă parţial. Nu e suficient să-ţi pese ţie, trebuie să mai găseşti alţi entiziaşti, care să vreie acelaşi lucru. Şi am ajuns la moment să-mi reformulez întrebarea:

"Cristina, de ce problemă îţi pasă atât de mult ca să depui efort la rezolvarea ei în luna sau jumătatea asta de an?"

Şi acest lucru vreau sa vă întreb şi pe voi.

Dar ca să fie cinstit, vă scriu răspunsul meu: utilizarea genţii de pungă în schimbul celei de plastic, de către toţi pe care îi pot influenţa eu(sunt ambiţioasă, o să scriu în cele ce urmează despre reuşitele în domeniu).

Basta, m-am saturat.

2011-01-16T14:42:00.001+02:00

Incep un nou capitol. Stiu ca va fi mai bun.

Sursa imaginii: aici

pupets...

2010-12-22T01:14:00.000+02:00

Si incepeam sa scriu despre teatru, despre teatru de papusi in care totul pare foarte real, si iata ca o data pasit dupa culise, incep sa vezi toate corzile si toate papusele,si "toata viata e un teatru iar noi suntem actorii", insa chiar daca le vezi si le intelegi pe toate si atunci nu poti fi sigur ca nu esti si tu legat de o funiuta manuita indemnatic de un artist, probabil nebun(si aici nu ma refer la Dumnezeu!)...

Too complicated, too smart, too evil, don't waste your genius!!

dedicatie...

2010-12-16T23:50:00.001+02:00

" Multe lucruri nu prea conteaza in viata asta, contam noi sa fim, conteaza oameni la care tinem noi cu adevarat, conteaza ei sa fie fericiti si sa zimbeasca acolo unde sunt ,sa priveasca spre cer , sa stie ca nu sunt singuri si ca cerul ne uneste pe toti chiar daca suntem departe si nu putem spune multe. Insa nu e despre despartire e despre cineva care are o putere de a trece peste tot si toate cu zimbet, are o putere de a zimbi cind doare , si de a fii aproape de cel care are nevoie de asta , de a fi insasi ea, si chiar daca poate nu are ciubotele, cred ca le-ar dori sa le aiba si sa mearga prin zapada, ii place cind ninge, si in asta consta puterea ei de a fi , si de a privi oameni crezind in bine, lumina , avind puterea de a ridica moralu , si de a nu spune ca e imposibil, va spune ca e posibil zimbind si ca trebuie asa si asa de facut va gasi mereu solutii, mii de solutii pentru ca nu renunta , nu a renuntat pentru ca-i place zapada , si sper ca isi va cumpara acele ciubotele si va merge inca si mai indraznet prin zapada si nu va ingheta niciodata, niciodata zapada nu o va acoperi , o va acoperi doar soarele si cerul ,ei vor fi mereu , asa ca nu suntem deloc singuri pe acest pamint…"

de Breandon Heat.

PS: multumesc sincer, >:D<

A trecut...

2010-12-15T12:52:00.002+02:00

A trecut...a fost urit, credeam ca nu mai am iesire, ca ma voi pierde si nu ma voi regasi niciodata, nimeni nu ma va regasi, va veni toamna si va fi frig, vor cadea frunze si va fi frumos, iar prima zapada se va aseza pe memorie si o va amorti, si tot ce a fost va fi tot asa de vag si ne credibil ca amintirea diminetilor de vara... A trecut...m-am trezit...

Sursa imaginii:aici

banal...

2010-12-14T02:33:00.000+02:00

Stiu ca e final de an. si amush fiecare blog o sa contina macar o postare cu concluzii referitoare la anul trecut, insa mie nu-mi pasa ca pot fi si banala, am si din asta putin, trebuie sa o accept.

Ultima saptamina am avut parte de singuratate, din aceea cind reusesti sa mai reflectezi, si nu sa te gindesti la ce vei minca azi seara, sau ce examene ai de dat miine, nu, singuratate pura, unde ramine doar strada, intunericul, si tu insuti.
Un an in spate in care viata mea s-a rasturnat cel putin o data, in care m-am simtit mizerabil si minunat, unde am fost totalmente confuza si clar vazatoare, mai pe scurt am incercat o gama foarte larga de trairi si evenimente, si acum ca e final, da' final de toate(facultate, experienta AIESEC, 2010) simt ca trebuie sa trag o linie peste tot ce a fost si sa merg mai departe, insa inainte de asta trebuie sa-mi invat lectiile, sa trag concluziile, si sa decid cu ce voi pasi intr-o noua etapa.
Daca ar fi sa-i pun un label anului 2010, ar fi "in cautare de mine si fericire".
Multumesc AIESEC pentru toate incercarile si provocarile care mi le-a propus,pentru programul de Exchange si echipa LTT, toate m-au ajutat sa ma cunosc si inteleg mult mai bine, pe mine si cei din jur.
Cu cautarea fericirii a stat treaba mai greu, cum se zicea in filmul "Viki. Cristina. Barcelona", pe parcurs nu reuseam sa inteleg ce ma poate face fericita, insa invatam ce nu ma poate face fericita(sper ca m-am exprimat clar:). Insa ultimile sapamini am avut parte de citeva revelatii importante. Mi-am gasit echilibrul interior, izvorul de inspiratie si putere, si ma simt foarte bine, deseori fericita. Si ma mindresc.
Am crescut mult anul asta, multumita la toate coborisurile si miinile celor din jur care m-au ajutat sa ma ridic.
Acum tin la mine mai mult ca oricind(chiar daca gresesc zilnic, ma depresez sau sunt nedreapta cu altii), am ajuns sa ma accept asa cum sint, desi continui zi de zi sa depun efort pentru a deveni mai buna.
Si intr-un final as vrea sa numesc pe toti cei care si-au lasat amprenta intr-un fel sau altul pentru mine, in acest an:
Kacper, Marina Pascari, Mihaela Iurascu, Ion, Olga Cegorean, Ciprian, Antonio, Alex Apetrei,Victor Presenti, Pavel Moraru, Petri, Luda, Edu,Vally, Victor C., Mihaela, Iulia, Dorin, Elena, Mishu, Nastia, Oxanel, Tania Sanina, Rodica, Nadia, Marina Cucer, Irina G., Marina P., Mihai P., Andrei C., Nicu A., Rodica P., Vica C., Natasha, Ghio, Ilie D., Ilie, Alex C, Sasha, Lena, Sasha Cornegrudtev, Lena Lascu, Jenea, Artur, Vasia,
si toti ceilalti de cine nu mi-am amintit, merci pentru 2010, asa cum a fost el.

Pentru echipa, pentru LTT.

2010-12-08T00:34:00.001+02:00

“My vision for this term is to grow a strong and qualified Trainer’s Team. A united group of individuals who believe that they can reach the highest goals, who are active and challenge every day their possibilities, and knowledge.”

Cristina Lisii,

Local Trainer’s Team

Coordinator, 2010-2011

Am scris o data ca niciodata aceste cuvinte, si atunci inca nu stiam, si atunci era asa departe de acum. Iar acum cred, stiu ca suntem pe drumul drept, trebuie doar sa mergem...

Va apreciez foarte mult, si cred in noi, si exista noi!

Pentru LTT,

cu multumire pentru sedinta de azi, toate care au fost si toate care vor urma....

Iulicika, multumesc si tie!

Despre directie

2010-11-27T00:30:00.001+02:00

Steve Jobs a zis o data: "U can connect the dots only looking backwards.", si cuvintele lui cite putin incep sa capete sens pentru mine.
Privind in spate la experientele traite unele tragice, altele minunate, altele lipsite de sens la vremea lor, acum inceapa sa capete un contur abia sesizabil, o directie, iar directia la rindul sau creaza sens pentru miscare.
Multi ani ma zbalaceam in apa in diferite parti ca acum sa inteleg incotro ea curge, nu stiu cum si cind insa stiu ca voi ajunge, pentru ca stiu unde vreau sa ajung, pentru ca vreau sa simt saratul marii.

Inot placut tuturor.

Incredere...

2010-11-24T01:26:00.001+02:00

Incredere un lucru greu de cistigat zice lumea....
Increderea un lucru greu de acordat zic eu.
Atunci cind deja cunosti firea omeneasca nu din ceea ce-ti zic parintii, sau buneii, ci din propria experienta, deseori dureroasa, intelegi ca practic nu exista oamenicare sa merite acordarea acestui lucru fara de pret-Increderea.
Si atunci oamenilor ce le ramine sa faca? cum sa traiasca? ca totusi suntem animale sociale, simtim nevoia sa apartinem unor grupuri, nu suntem fericiti traind in solitudine... oamenii recurg la simulare, la jucarea sentimentelor care de fapt sunt bazate pe minciuni, sau pe ignorarea realitatii. Pe multi ii ajuta, insa exista indivizi mai dirzi, care refuza sa o faca, si traiesc in solitudine permanenta, in lipsa de incredere fata de toata lumea din jur, aceasta devenind foarte reapid un mod de viata, te face ori nefericit, ori lipsit de emotii, deci duce la un rezultat negativ. Varianta extrema sociopatie.

Sad story.

Despre training.

2010-10-31T21:16:00.000+02:00

In ultimele zile a avut loc o conferinta (Local Training Seminar in AIESEC Chisinau), si desi am dormit foarte putin totusi tin foarte mult sa postez urmatoarea idee la care am ajuns in timpul conferintei.
Pasiunea si dragostea fata de lucrul pe care il faci sunt baza, sunt cel mai important lucru pentru a deveni un profesionist, indiferent de arie.
Si totusi in aria de training sunt de 2 ori mai importante, mai ales cind o faci ca voluntariat.
Ti se pot intimpla multe lucruri neasteptate, deseori putin placute, impotriva ta pot fi circumstantele, oamenii, insa nimic nu te va intoarce din drum atita timp cit crezi in importanta a ceea ce faci, atita timp cit primesti placere morala si vezi sclipire si interes in ochii celora cu care discuti.

Doresc fiecarui trainer sa simta acelasi lucru, si celorlalti sa gaseasca activitatea care le va trezi aceleasi ginduri si emotii.

un sueno mio...

2010-10-20T02:10:00.002+03:00

A se citi asculatind asta.

Am visat ca am ajuns in Barcelona, ca m-am plimbat de-alungul marii si am respirat acelasi aer cu Picasso, ca am vazut cu ochii mei capodoperele lui Gaudi....

Ca m-am odihnit putin pe playa malvarosa in Valencia...

Cum am baut vin pe o mica terasa din Alicante si am ascultat cum un barbat cu ochii negri ca si noaptea cinta ceva foarte frumos la guitara...

Cum am vazut Moscheea din Cordoba...

Si am invatat sa dansez flamenco in Sevilla...

Cum ca si Santiago din romanul lui Coelho m-am urcat in virful dealului in Tarifa, intr-o seara de vineri, pentru a inspira briza si a privi undeva la orizont tarimul Africii....

Ahhh, Spania, neaparat trbuie sa indeplinesc acest vis....

Bizarena, provocare de un alt gen!

2010-10-17T00:09:00.000+03:00

Provocarile sunt peste tot, fiecare te invata si iti desopera lucrurile dintr-o alta perspectiva.
Cea mai mare provocare fiind totusi sa accepti provocarile!

Un sincer multumesc organizatorilor, mai multa info:
bizarena.org

I hate love. by Neil Gaiman

2010-10-09T14:48:00.001+03:00

Have you ever been in love? Horrible isn’t it? It makes you so vulner- able. It opens your chest and it opens up your heart and it means that someone can get inside you and mess you up. You build up all these defenses, you build up a whole suit of armor, so that nothing can hurt you, then one stupid person, no different from any other stupid person, wanders into your stupid life…. You give them a piece of you… your life isn’t your own anymore. Love takes hostages. It gets inside you. It eats you out and leaves you crying in the darkness, so a simple phrase like ‘maybe we should be just friends’ turns into a glass splinter working its way into your heart. It hurts. Not just in the imagination. Not just in the mind. It’s a soul-hurt, a real gets-inside-you-and-rips-you-apart pain. I hate love. — Neil Gaiman

Despre "out"

2010-10-08T13:16:00.000+03:00

Avem o viata, insa incorporeaza in ea o serie de subvieti.
Uneori ajungi sa te sufoci de una, si iti dai seama ca ai nevoia de "out", ai nevoia de o gura de aer proaspat...
Poti sa pleci pe un timp din tara, sa-ti schimbi/ i-ai o alta activitate, sa faci o plimbare singur intr-o dimineata de toamna, insa nu amina, cind e nevoie de el "out" e sfint!
Permite-ti uneori sa innoti nu neaparat imptriva, ci in afara curentului, ia o noua perspectiva asupra lucurilor, ai nevoie uneori de ea!

Decision making

2010-10-07T00:44:00.001+03:00

Decizii....

De cite ori ai fost in postura sa i-ai decizii intr-adevar importante, nu doar pentru tine, ci pentru mai multe persoane?
Pe ce te-ai bazat? Pe ratiune, pe intuitie? Si daca ambii indicatori o i-au razna, ce faci?
Insa decizia trebuie luata,s-a copt si a cazut deja din copac, o maninci sau nu oricum se strica...
Insa decizia trebuie luata!
Nu este curaj nici nebunie, este singura solutie ajuns la capatul prapastiei, trebuie sa sari!
O sa-ti para rau?
Probabil, din fire imi pare rau de multe decizii, insa ma lupt cu firea mea, n-o sa faca chiar totul din capul sau!
Odata ce zbori fie si in jos, nu mai e cale de intoarcere, accepta si zboara mai departe, insa cu capul sus!

Toate deciziile pe care le luam afecteaza pe cineva, cel mai des pe noi insine, insa anume ele determina unde si cum in cele din urma ajungem.

De ce AIESEC?

2010-09-30T01:19:00.001+03:00

Au trecut doi ani de cind i'm an AIESEC-er!
Ce au insemna acesti ani?- viata traita la maximum, amintiri frumoase, provocari si crestere.
Mai inseamna:
Prima oara am comunicat cu vorbitori nativi de engleza, nu m-am bilbiit ca de obicei, dar am vorbit.
Prima oara participat, ulterior organizat o conferinta.
Prima oara am avut un mentor.
Prima oara am plecat singura intr-o alta tara, decit Ucraina.
Prima oara am petrecut aproape 2 luni in Polonia si Romania.
Prima oara am trait 2 luni cu fete din 5 tari si culturi diferite intr-un apartament.
Prima oara am mers cu Metroul, tot datorita AIESEC.

Prima oara am dat interviu la TV si Radio, participat la un show televizat
Prima oara am intrat in apartament pe geam cu colega, la 4 noaptea.
Prima oara am dus un training, la ~60 persoane si m-am descurcat.
Prima oara m-am simtit de nimic, un zero.
Prima oara mi s-a zis ca sunt desavirsita.

Prima oara am inspirat si am simtit ca aduc un impact!

Au fost multe altele pe care daca ma intrebati personal le povestesc...
Au ramas decit 2 zile cind poti si tu deveni un AIESEC-er, cind iti poti crea lista ta personala!
Aplica: www.chisinau.aiesec.md

Friends...

2010-09-21T00:16:00.000+03:00

Prieteni, cîţi am ?
Cu cît cresc cu atît realizez că mai puţini, şi pîna la urmă cum să defineşti nişte criterii universale a prieteniei?
De ce cineva care îţi era cel mai bun prieten 2 ani în urmă, nu mai e acum? Ba chiar ne întrebăm ce ne lega?
Cît de sinceri sîntem în prieteniile noastre?
Am putea să le zicem prietenilor tot ce gindim despre ei şi deciziile lor, fără a încerca să îi influenţăm?
Am putea să acceptăm deciziile greşite pe care le i-au ei, ca fiind o experienţă din care ulterior vor învăţa?
Credeţi că poţi să ai mai mult de 1 persoană cel mai bun prieten?

Şi pîna la urmă...ce mai contează ce fel de prieten ai fost? Fiecare nouă prietenie înfiripată este o nouă filă de carte, un nou capitol, în care poţi deveni ce personaj vrei TU!

Love you my new friend!

As vrea sa fiu un melc.

2010-09-10T23:57:00.001+03:00

Uneori visez sa fiu un melc, sa port vesnic cochilia mea cu mine. SI atunci cind vremea se va face urita, si se va incepe furtuna sa ma pot ascunde in micul meu univers. Iar dupa ce furtuna ar trece si voi iesi si voi vedea ca tot ce a fost frumos a distrus virtejul, sa plec, pur si simplu sa plec, pentru ca casa mea e intotdeauna cu mine.

Ce mult as vrea sa fiu un melc...

the Spring this Autumn

2010-09-02T18:49:00.000+03:00

Cind vine toamna computerul se seteaza pe regimul de economie a energiei,si a emotiilor.

Culorile devin pale, ceata se aseaza pe tot ce a parut puternic si ceea ce ieri a fost atit de recent, azi ne pare la distante de secole. Vara si pofta de viata au plecat cu pasarile in tarile calde.

Si sunetul pare slabit, nu mai auzi chemarea cea puternica a departarilor.

Si parca unica sursa de caldura a devenit patul, in care esti mai aproape de pamint si de starea lui de amorteala, de vis.

Vreau sa resetez computerul, sa-i schimb data in calendar, de fapt e 1 martie, si incepe primavara, cu mine.

Imaginea

Soooo happy to be alive!

2010-08-26T12:49:00.000+03:00

Niciodata nu stii ce-o sa se intimple in cele ce urmeaza, si traiesti o viata cu impresia ca mai ai mult timp.
Azi cind era cit pe ce sa ma inec am realizat cit de scurta e viata si cit de neasteptat vine sfirsitul.

Am fost foarte fericita sa simt pamintul sub picioare, nimic din tot ce ma chinuia mai devreme nu mai are nici o importanta, conteaza doar cit mai pot face in continuare si faptul ca trebuie sa ma bucur de fiecare moment.

PS: apropo prin ginduri trece doar cum ai putea sa te salvezi, nici un flash back cu viata ta...

Sursa

Iarasi despre necunoscuti...

2010-08-12T14:35:00.000+03:00

Ideea nu este a mea insa am hotarit sa o scriu pentru ca lucreaza. Pentru ca e e usor si greu de aplicat, pentru ca e provocatoare.

In ultimile 2 saptamini am intilnit doua persoane absolut diferite, dar care mi-au zis acelasi lucru:
Cele mai potrivite persoane pentru a impartasi cele mai ascunse ginduri si idei, pentru a cere sfaturi, sunt persoane care absolut nu te cunosc, si tu nu le cunosti, si carora in fond nu le pasa de tine, insa sunt obiective.
Poti sa le zici orice la ce gindesti, ele nu te vor judeca, poti sa le ceri parerea, si ele vor zice ce cred dar nu "ce e mai bine pentru tine si viitorul tau" cum ar face-o prietenii tai si rudele, iubitii,etc.

Pune-o la incercare, vorbeste cu cineva, stiu ca e greu, noi suntem persoane foarte complexate, insa poti reusi si ajuta.
Daca o faci scrie-mi cum a lucrat.

Sursa imaginii.

I Love myself!!!

2010-08-08T00:00:00.003+03:00

Deci citi din voi si-o zic macar o data in luna? da citi o cred? Nu, serios vorbind, chiar crezi ca te iubesti?
Bullshit, noi suntem prea umili, prea grasi, slabi,prea simpli,prea modesti, prea bine educati, prea autocritici, bla-bla-bla ,prea prosti as zice.
Cine ne-a invatat ca e rau sa te iubesti pe tine?
De ce pedepsim atita mintile, si corpul si in fond ne urim pe sine insisi?
Ba mai mult cind vedem pe cineva care se iubeste asa cum este, il socotim ca fiind ceva mai prejos-"ce tip increzut, cum se mai iubeste pe sine, chiar crede ca e deosebit, ar trebui sa fie mai modest"

Dragii mei , haideti sa lasam invidia mai la o parte. Toti stim ca cei cu stima de sine atrag,au succes in tot ce tine de social,de ce? Pentru ca in primul rind sunt mult mai pozitivi decit cei ce permanent chiar si fara sa si-o zica se simt un "ZERO".
Haideti sa fim constienti de persoana si corpul nostru, sa ne iubim in fiecare zi asa cum suntem, in acelasi timp incercind sa devenim mai buni.

Sursa imaginii

New day, new room.

2010-08-07T23:28:00.002+03:00

Timp de o viata intilnim zilnic oameni noi, cel mai des nu ii observam si ziua noastra trece fara nici o schimbare. Dar uneori suntem atit de norocosi ca viata sa ne aranjeze o intilnire, o discutie, o privire si atunci un om absolut neunoscut ne va schimba. Desigur ca noi nu realizam schimbarile in termen scurt,si e firesc.
Insa la finalul zilei, cum zice Alex, noi nu suntem decit rezultatul interactiunii cu miile de oameni cu care ne-a ciocnit viata.
Ar fi minunat ca schimbarea sa o facem constient, iar pe urma sa ne amintim cu zimbetul pe buze sirecunostinta de omul care ne-a schimbat.

PS:pentru Petri.

Sursa imaginii

First

2010-07-21T17:03:00.005+03:00

Aventura mea a inceput la gara centru din Chisinau, de ce aventura? Pentru ca asta vreau eu sa fie "prikliucenie" in sensul buna al cuvintului:)
4 fete si 2 soferi, 12 ore de drum traversind toata Romania (aprope) de la est spre vest.
S-a inceput cu traversarea micii Venetii(Prutului), mama mia cita apa pe-acolo.
Dupa care vama Romaneasca unde iarasi(deja vu cu Polonia)am fost rugate(insistent)sa facem contrabanda de tigari. I-au prins pe soferi, insa pe noi ne-au inteles si nu ne-au verificat.
Apropo cine s-ar fi gindit, sora unui vames a calatorit toata lumea prin intermediul AIESEC-ului, de-odata am capatat ceva valoare in ochii lui.
Mai n-am nimerit in furtuna , am mincat mere rupte de sofer undeva pe un drum fara nume, am cautat in mijlocul noptii pe la vreo 5 market-uri de la benzinarii cartele de telefonie mobila, mai pe scurt a fost pricolina.
Apropo, stiati ca Romania la moment arata ca un esantion de constructie? Tot drumul pina in Craiova era presurat cu Mall-uri si centre mari de vinzare a materialelor de constructii.

Daca sa va zic de emotiile mele, pai idee n-aveam unde voi ajunge, cine ma va intilni, insa stiam ca totul o sa fie minunat si interesant si sunt sigura ca asa si va fi.

Va cuprind,
Cris.
Locatia: Biblioteca municipiala a Craiovei.

Cretinism emotional??

2010-05-29T01:02:00.004+03:00

Atunci cind:
- esti trist si vesel in aceeasi zi;
- cind tii la oameni iar ei nu vad asta;
- esti in culmea fericirii iar peste citeva ore disperat;
- cind nu poti face lucrurile de care esti pasionat, pentru ca nu esti in dispozitie;
- cind ti-i greu sa fii tolerant la anumite lucruri;
- cind simti ca exploadezi uneori;
- cind te temi sa-ti exprimi emotiile;
- cind nu stii sa-ti exprimi emotiile;
- cind trintesti furios usa si pleci;
- cind preferi sa nu-i mai vorbesti pentru ca oricum nu te intelege;
- si in multe alte cazuri,

intelegi ca e timpul sa afli mai multe despre si sa incepi
a aplica in practica Inteligenta Emotionala[EQ].

Cine e dispus sa ma ajute si sa discutam mai mult pe aceasta tema??

Schools & Creativity

2010-05-14T21:36:00.002+03:00

Really enjoyed this video. This is what i would LOVE to see in Moldova's educational system- putting value on and developing people's creativity.

Buna dimineata, te iubesc!!

2010-03-29T14:56:00.004+03:00

Te iubesc spirit de tinerete, cind lumea e la o intinsatura de mina, iar sa ierti si sa iubesti este foarte simplu, trebuie doar sa ti-o doresti!

Din seria: "To be remembered"

2010-03-29T14:44:00.003+03:00

Ador AIESEC-ul pentru diversitate.
Si anume:
-Diversitatea oamenilor cu care ai ocazia sa interactionezi;
-Diversitatea opportunitatilor pe care ti le ofera;
-Diversitatea emotiilor pe care le traiesti acolo;

Si inca pentru faptul ca nu ma lasa sa uit ca casa mea e mult mai mare de orasul din care sunt, de tara in care m-am nascut...

To be remembered

2010-03-16T16:58:00.001+02:00

Viata inseamna sa atingi cit mai multe cu putinul care ti-a fost dat, Si in cele din urma intrecerea o duci doar cu tine. Trebuie sa tin minte asta!

In viata asta am murit deja de doua ori…

2010-03-09T14:19:00.000+02:00

Prima oara am murit la 12 ani, a fost cel mai greu, posibil din considerentul ca a fost prima oara…incercarea de a incepe a trai din nou sau recuperarea a durat ani de zile…probabil pe atunci consideram ca a fost un accident, ca nu voi mai avea parte de asa ceva trebuie doar sa rezist si sa incep din nou…

Dupa ani de zile m-am trezit cu a doua moarte … a fost tot atit de neasteptat precum fulgerul intr-o zi de vara calda… si iarasi aceleasi sentimente…iarasi a murit o viata a mea si o parte din mine, insa ca probabil deja avind experienta primei morti am inteles ca trebuie sa renasc, sa traiesc mai departe…ca oricit n-ar dura doliul durerea nu va trece, iar viata continua si trebuie cit de curind posibil sa continui, plus ca aparuse si responsabilitatile…nu aveam luxul sa ma pierd in durere pentru ani de zile…Atunci am inteles ca roata nu se va opri nicioadata…ca moartea este parte a vietii, ca traind poti sa mori de mai multe ori, iar intr-un moment sa moara si fizicul, iar apoi totul o i-a de la inceput…

Este vesnica durerea, iubirea, viata si moartea… asta am inteles eu pina acum…

a 2 statie...

2010-03-04T00:17:00.004+02:00

O scriu deja post Wroclaw...

Acolo mi-am dat seama inca o data ca nu poti fugi de trecut...Ca cit n-ar fi de dureros trebuie sa-i faci fata. Sa zici ca a fost, m-a durut si inca ma doare, insa am de gind sa traiesc mai departe si in ciuda oricarui impediment sa fiu totusi fericita! de ce? Pentru ca intotdeauna am fost convinsa ca voi fi, si pentru ca o merit si pentru ca muncesc pentru asta in fiecare zi!

Ma bucur ca m-am intors acasa, linga oamenii care cine ce vrea sa zica insa eu cred ca-s cei mai super, cei mai sustinatori!!!
Acasa am ajuns la concluzia (cu ajutorul cuiva) ca: "Super girls don't cry, super girls just fly! And i'm a super girl!"

Ia draga oglinda...

2010-02-08T19:51:00.007+02:00

Calatoria aceasta a fost nimic din ceea ce m-am asteptat insa mai mult decit as fi vrut!
Si vorbesc la trecut nu pentru ca s-a terminat...au mai ramas citeva zile insa simt ca a venit timpul sa fac concluziile, sa invat lectiile si sa pun semnele de punctuatie.
Nu mi-am imaginat vreodata ca fiind practic 1000km departare de casa, de sora mea, de prieteni si amici, voi avea ocazia sa fiu atit de aproape de fiinta mea.
Voi numi aceasta calatorie ca una de autocunoastere,si o sa-mi amintesc de ea anume astfel.
Prima statie:
Cind ai mult timp liber, si ceva minte in cap vrei nu vrei incepi sa gindesti sa analizezi...Am inceput cu analiza situatiei tarii noastre, mentalitatii noastre versus celei poloneze, analiza sentimentului de patriotism si a masurii in care sunt afectata sau infectata cu el. Probabil e ceva la ce se gindeste orice om plecat peste hotare pentru mai mult de 1 saptamina.
Apoi am facut o mica descoperire: cind ai mult timp liber, no computer, no people around si nu esti focusat pe ceva anume toate defectele si slabiciunile tale ramin libere, nu sunt tinute in friu de nimeni si nimic. Insa a fost totusi o persoana apropiata alaturi care a fost in stare sa-mi dea peste nas, sa zica ia draga oglinda si te uita pe cine vezi(probabil sinceritatea dura si curajul de a spune ce crezi face parte din mentalitatea poloneza). Si cel mai uimitor ca eu, care vesnic vad slabiciunile celorlalti si nu le vad pe ale mele am deschis ochii. Nu am invinovatit pe nimeni ci am stat sa anaizez comportamentul meu pe parcursul anilor, si da e adevarat. Am realizat ca constientizarea slabiciunilor tale te face mai puternic si iti da incredere ca de aici in colo poti fi doar mai bun!

Asta e prima statie,vreau sa scriu aici tot ce mi-a deschis aceasta calatorie, pentru ca din cind in cind sa o pot retrai.

WrocLove baby WrocLove!

2010-01-22T02:31:00.010+02:00

22 Days in Wroclaw.
I was asked something like 20 times how this city, and Poland in general seems to me.
I still cannot answer about Poland, 'cause being even a month in a city doesn't give you the right to speak about a cuntry, as well as meeting 50 polish people doesn't give you the right to speak about the whole nation.
Anyway, i will try to tell you what i know and how do i perceive Wrocław.
Wrocław is an old city (acording to Wikipedia since IX-th century), area-292.82km2, population-632,240(in this sence not big difference to my home city-Chisinau).
A former polish city that afterwards become a german one. The influence can be seen in a lot of buildings rebuild after second World War(as local people say: all that is old was build by germans and all that's new by polish).
Something that i was told at the beggining and later had the opportunity to convice myself about was that Wrocław is the city of more than 100 bridges, also is known as polish Venezia(but wihout well known Venezian smell:) .
Also W. is the fastest growing and developing city in Poland, for exemple right now it is building the highest living house in Poland.
Is perfect city for those inloved with the history and architecture of 18th-20th centuries. Also here you can find located near old and monumental buldings-huge malls, banks and other modern buldings-it's something amazing in that.
Is for sure the city of students and parties, by the way, almost every young person speaks fluently english, so, tourists that don't know polish you're welcomed here!

The best time to visit it is summer for sure, but that fact that i am here on winter time didn't made me disapointed of this city, it only made me more eager to see it at summer.

My conclusion-if this city would be near sea side- for sure i would move here for some years,'couse it would be the city of my dreams, but even if don't it worths seeing and staying here at least for some time.

PS:I will met Valentine's day here...i'm curious what is coming... stay tuned...

anul nou.

2010-01-12T23:26:00.004+02:00

Iata ca au trecut 2 saptamini din anul nou.
Anul nou l-am intilnit in ziua ajungerii la destinatie in Polonia, Wroclaw. Dupa care au urmat zile in care am relizat unde am ajuns eu, de ce am ajuns, si zero contact cu Chisinau, cu Moldova-mama. Am simtit ca vreau sa aflu ce s-a intimplat in aceasta perioada pe tarimul paintesc, am cautat in net, bloguri, si am gasit ca intotdeauna: oameni care nu mai pot suferi ceea ce se intimpla, oameni pierduti care nu vad si nu prea au oportunitati,oameni fericiti cu ceea ce au si ce nu vor mai multe, bufoni pe scene care vor sa ne prezinte tara,totul in ce am crescut si din ce nu reusim sa iesim. Apoi m-am gindit ce am faut eu pentru a schimba lucrurile pentru societatea in care traiesc?-pai nimic esential. Ce am facut pentru mine si viitorul meu?- Pai la fel, nimic esential. Si am cazut pe ginduri...

E un inceput de an si cred ca lucru care v-a influenta esential viitorul an este stabilitea unor scopuri inalte si a unui plan de actiune pe urmatorul an. Asta o sa fac!
Si pe urma pas cu pas, ca intr-o receta culinara.
Curios, ce gust va avea urmatorul an???

Avem timp...

2009-11-16T02:07:00.001+02:00

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.

Octavian Paler

PS: Ţin să nu fiu de acord cu ultimele 2 versuri.

Dă faţa cu tine...

2009-11-03T10:19:00.007+02:00

Am iesit azi din casa, si am gasit orasul mort...
Copacii fara frunze, strazile goale...

De parca asta noapte a avut loc apocalipsa si eu n-am stiut...
Toamna tirziu se simte mai acut singuratatea si pustietatea, e clar deci de unde vin depresii, sinucideri.
Pentru mine a fost la fel, uram toamna tirzie si iarna, aducea intuneric si frig in viata mea, deaceea intotdeauna preferam sa nu vad nimic cind ieseam afara, viata mea tinea de evenimente si oameni intre patru pereti cu scurte pauze pe drumuri... Daca mi-as pune scopul sa-mi amintesc macar o imagine tomnatica din ultimii 10 ani, mi-ar fi foarte greu...tot ce-mi vine in minte sunt gramezile de frunze fumegind pe linga scoala medie nr.5... curios e lucru de cite m-a lipsit constiinta mea...
Toamna aceasta e diferita, poate e chiar prima toamna din viata mea pe care o savurez. Imi place frigul, imi place ploaia, imi plac frunzele pe jos, imi plac intinsurile pustii... Si mai ales am ajuns la ideea ca toamna a fost creata pentru meditatii... cind totul este pustiu si gol ramii sa faci fata nu singuratatii ci sie-si...
Este timpul ideal pentru autocunoastere...

Iar pentru tine ce reprezinta toamna?

Ce naiba se intimpla?

2009-10-29T00:57:00.004+02:00

Azi am inteles definitiv ca sunt mazochista.
Imi place suferinta, ea ma descrie.
Ador sa fiu ocupata cu ceva, urasc sa fiu surmenata.
Iubesc persoanele ce nu ma iubesc, ma sufoc cind cineva ma iubeste.
Visez, iar apoi nu lupt pentru visele mele, pur si simplu ma dau batuta.
Ador sa ma simt rau, urasc sa fiu compatimita.
Imi place si in acelasi timp urasc sa desenez.
Deseori as vrea sa scriu ceva in blog insa nu o fac.
Pling de cit de mult imi e draga o persoana, pe care uneori imi vine sa o omor.
Ma urasc si ma iubesc.

Si vreau sa ma impac la nebunie cu mine, insa nu stiu cum sa o fac ...

Poate imi da cineva un sfat?

Sunt furioasa

2009-10-11T21:18:00.002+03:00

Sunt furioasa pe firea omeneasca
pentru ca adora autodistrugerea ,
pentru ca-i place sa sufere ,
pentru ca e masochista.
Pentru ca stie ca nu puate continua asa si totusi nu vrea sa faca nici o schimbare.
Pentru ca e deosebit de ingenioasa la gasirea motivelor pentru a nu iesi din zona de comfort.
Ah, si zona de comfort, am si ajuns sa urasc acest termen...de ce? Poate pentru ca intr-adevar exista, poate ca pentru ca cu adevarat influenteaza decizii si incurca schimbarii. Da, schimbarile sunt dureroase, mai bine e sa ramii la ceva ce cunosti deja si te-ai obisnuit cu, dar iarasi durerea....
Se da o lupta dintre inconstient si constient in oameni. Inconstientul se tot chinue sa suporte viata asa cum este ,iar cind numai poate si incearca sa o schimbe, ii da drumul durerei ca constientul privind-o in ochi sa simta, sa vada, sa sufere si sa se schimbe.
Iar constientul, tradatorul, inchide ochii, se preface ca nu intelge, ca nu vede ca e durere, ca de fapt e stress, frustrare,oboseala, furie, gelozie, invidie, remuscari, rusine, subapreciere, etc. Dar NU, e durere...
Dar cine mai atrage atentie la durere cind exista stress, frustrare,oboseala, furie, subapreciere... ? Ca intotdeauna consecintele sunt acele ce conteaza.
Si se tot invirte firea asta omeneasca pe loc, tot incercind sa inlature consecinte si neglijind pricina lor.

Ah, sunt furioasa pe firea omeneasca...

PS: pe aici a trecut vertigo...trebuie macar pe alocuri sa se limpezeasca...

pareri de rau...

2009-08-24T21:54:00.004+03:00

Imi pare rau ca cind eram la 10 ani o faceam pe mama sa plinga...
Imi pare rau ca mergeam pe drumul ce mi-l dictau altii.
Imi pare rau ca ziceam cuvinte altora doar ca sa fac sa-i doara si pe ei
Imi pare rau ca nu am fost intotdeauna sincera, nici cu mine
Imi pare rau ca nu am observat falsitatea
Imi pare rau ca mi-am pus limite
Imi pare rau ca am crezut ca nu merit...
Imi pare rau ca sunt slaba
Imi pare rau ca vreau sa par puternica
Imi pare rau ca nu am facut ceea ce mi-am promis
Imi pare rau ca am gresit
Imi pare rau ca nu am invatat din greseli

Imi pare bine ca traiesc acum si nu mai stiu ce inseamna "imi pare rau"...

Keep getting better...

2009-07-18T16:07:00.005+03:00

Ziua incepuse bine, si cu cele mai bune ginduri si sentimente m-am dus sa-mi vad sora care pregatea prinzul...si cum se intimpla de obicei, s-a iscat intre noi o cearta, si ca de obicei ea era de vina, si un roi de cuvinte dureroase, fum de tigara la balcon, tipete pline de furie... eu frustrata, atinsa de cuvintele ei, usa trintita asa ca sa auda ea de la balcon ca plec...si citeva secunde de pauza, si un gind puternic, voce interioara:

-daca plec acum drum de intoarcere nu va fi, atunci durerea va persista, si chiar daca ne vom impaca pe urma, cicatricea va raminea

-cum pot sa ma intorc, ar insemna s-o iert, ca are dreptate, ea e doar de vina, nu-mi pot permite una ca asta, pina la urma am mindrie sau ce?

atunci mi-a venit alt gind: oare cum pot copii dupa o cearta buna, peste citeva secunde sa continue sa se joace ca mai inainte... tot asa de luminati...
Copii nu pot simula, ei nu-si ascund sentimentele, ei nu se tem de ele, lor nu le e rusine, lor nu le pasa de mindrie, ei traiesc cu momentul, ei sunt fericiti...

Eu vreau sa fiu fericita, ei si ce, fiecare vrea.. eu sunt gata sa trec peste mindrie pentru asta, atunci intoarce-te si fii!

P.S Era un film, sau o carte care zicea: Niciodata nu pleca la drum fara sa-ti ceri iertare si sa zici ca-i iubesti celor pe care ii lasi, pentru ca niciodata nu stii daca acest drum va fi ultimul...

Cine se scoala mai devreme....

2009-07-11T22:14:00.006+03:00

Astazi s-a demonstrat proverbul pentru mine... dar as mai aduga: "si mai bine ajunge".
Și știți incă ce, chiar m-a pus pe ginduri un fenomen observat de mine: atit evenimentele bune cit și cele rele au loc in lanț.
Deci o data ce o zi dureaza cam pina la mijloc bine, parca prin magie toata ziua tinde sa fie buna, si vice versa...Oare de ce? Predispunere? Puterea gindurilor? Positive Psychology? Nu cred ca am gasit raspunsul corect, doar continui sa mă mir fenomenului și să mă delectez cu zilele însorite:)
Citeva lucruri pe care mi le-a subliniat ziua de azi:
-AIESEC-ul imi dă foarte multe atunci cînd mă hotărăsc să iau, și sunt sigură că cu ajutorul acestei experiențe mă voi apropia de scopul pe care mi l-am pus acest an- sa mă regăsesc pe mine, să-mi găsesc domeniul de excelență.
-Aruncă emoțiile atunci cînd ele nu sunt constructive.
-Nu-mi plac oamenii care te ling pe din toate partile, nu sunt lollypop! Imi plac oamenii care sunt directi, imi plac oamenii provocatori, ei mă fac să cresc.
- Nu există mai bun catalizator al dezvoltării personale decît exemple reale și interacțiunea cu acești oameni.
-Mă interesează Marketingul.
-Se mai invirtesc idei in capul meu(vertigo), insa cum a spus chiar azi directorul companiei "TOC Business Consulting", Alexei, nu există om care să poată formula în cuvinte absolut orice gînd. De aceea le las să se mai coacă pînă data viitoare...

Ziua s-a terminat cu gust de vată de zahăr(să mă ierte silueta la care visez, va mai aștepta!) și piersici :)...
"Viața are gust,daca inima ta e tot timpul deschisă...Viața are gust..."
http://www.youtube.com/watch?v=7QhJBIMzJgg

Merci mult tuturor si mai ales tie, Nicu Apostu. :)

sa-i dau drumul soarelui in viata mea...

2009-06-23T16:36:00.003+03:00

Am hotarit ca gata cu negrul si gata cu intunericul, ca chiar daca cerul e sumbru e necesar sa treci doar peste nouri si il vei vedea albastru , in toata frumusetea sa!!
Merci mult proiectului in care lucrez-TtT(Train the Trainers), m-a invatat mult la capitolul flexibilitate si stress management... Desi mai mult pe drumul asta de mers am inteles ca nu mai pot trai asa ca pina acum ca vreau sa fiu fericita si voi fi indiferent de piedici. Vreau sa creez, vreau sa calatoresc, vreau sa cunosc oameni, vreau sa invat limbi, vreau atitea lucruri si totusi nu le fac, e problema mea, e ceva in capul meu care imi incurca si banuiesc eu ce e... sunt toate "invataturile" oamenilor ce m-au inconjurat toata viatza, sunt stereotipuri, frica de esec, complexe si multe alte gunoaie in mintea mea.... Am incercat sa lucrez cu mintea mea si sa le sterg din ea insa n-am reusit, se vede ca cu anii au prins radacini acolo....imi ramine cred ca atunci doar sa nu ascult mintea ci inima, ea stie ce ma poate face fericita , iar daca si voi avea parte de suferinta, esecuri, pai asta e viata, nimanui nu i-a reusit sa ocoleasca toate insuccesele. Cum a zis cineva succesul nu e determinat de faptul ca nu cazi niciodata ci de faptul cit de repede reusesti sa te scoli. Chiar cred in asta ...
Vreau sa arunc toate nimicurile din casa, sa fac ordine, sa deschid larg geamurile, sa le spal( stiati ca in mai multe culturi se socoate ca geamurile acumuleaza energie negativa si o mentin, indata ce le speli dispare tot negativul) si sa fac tot ce-mi va zice inima, sa incep a fi fericita!

born to be happy...

2009-06-18T23:53:00.002+03:00

Exhausted...sleepy...in doubts...nervious...

Soon comes TtT which means "Train the Trainers" conference, that i am organizing together with another 6 young people. They are so fine but still so difficult...so am i....so much work to do...so much people will be there...but this is what worries me the least...
Now the biggest dilema for me is to apply for the last leadership position that are opened in AIESEC or not... It fits very well my future plans, and i really want to have a team that i will coordinate, BUT....
i feel so tired of all this rush, and meetings and stuff to do... i need a brake...i need fresh air and emotions...i need to change the environment at least for a while...
WHAT direction to choose???
I only hope that if i try to listen to my heart...and to the signs of life i'll the find the right way....

Hope to meet you,blog ,the next time more determined...

life intensity....

2009-06-08T23:59:00.002+03:00

I'm so tired, but know i feel how the life palpitate in my veins, and i'm happy.
Today i tried to use the power of "atraction" or projection and it worked, you know when you believe, when you really want miracles in you life you just have to make them!
Also i noticed today one more time my weakness in controling my emotions or "emotional inteligence", it's good never to forget that you still have to work a lot, and never stop improving yourself...
Had a long day, with many activites, lot of work done, but lots of work still to do... so tomorrow if i wake up,the life will be also intense and full of beauty and challenges... see ya!

inside-outside:were is the response?

2009-06-03T00:38:00.003+03:00

I really missed writing here my thoughts for all this time... if you ask me what i did all this time, i 'll respond: all and nothing at all... i lived an intense and interesting life but it was like usually it hapens to me only a cycle, and know it begins one more time...
I fall in love, in general it is something typical for me to fell in love fast and to understand that it was a mistake and forget also fast...i read a book that made me change a little bit and every time i remember what it says i become free at least for some moments("Veronica decides to die" by Paulo Coelho)...i had solved some family problems and celebrated my friend's birthday, spend some days relaxing,walking in parks, listening some good music(jazz)...it seems to be interesting and full of activities but now i look back and what i have inside?? still sorrow ....how to find the way, to live my life ascending not only making circles...
I know that i have nothing to complain of... but still there is a problem...and not only one... i am afraid to live, to love, to make mistakes, afraid of what people can think about me, lack of self confidence... But today is another day and every day is a new begining, i'll take it as a new start for me... Today i'll make anything to be near the person i care about, i'll do what i think is important for me, i'll make somebody smiling and at least 1 hour i'll spend doing the things i love doing... this will be my first step in trying to heal my disease...
what will you do TODAY??

Alchimistul sau in cautarea drumului meu.....

2009-05-16T21:51:00.004+03:00

Azi am terminat de citit "Alchimistul" de Paulo Coelho, mi-a stirnit multe ginduri cartea....unele idei le-am mai gasit in alte surse ca "The Secret" sau carti de dezvoltare personala, in induism, crestinism, islam, etc...altele au fost noi... insa important este ca adevarurile cele mai profunde sunt foarte simple, asa de simple incit oamenii nu sunt in stare sa le inteleaga sau sa le ţină minte, sa le urmeze cu atit mai mult...
De ce oamenii au mania de a complica lucrurile??
Ok, cred ca e de cind lumea....putini pot vedea esenta aceea simpla si vesnica, poate doar citiva batrinii intelepti... sau nishte tineri ageri...daca sa-l parafrazez pe Marin Preda in "Imposibila Intoarcere", spunea ca maturitatea psihologica nu neaparat corespunde cu maturitatea fizica....
Dar daca sa ma intorc la "Alchimistul", cred ca cea m-ai semnificativa idee pe care am scos-o eu este ca esential e sa-ti gasesti calea TA in viata si s-o urmezi oriunde duce, sau poate ca am inteles asta doar pentru ca ultima jumatate de an este principala mea preocupare ... drumul meu...
Anumite carti citite...anumiti oameni cunoscuti...anumite evenimente....toate sunt parte din drumul meu...si eu intr-o oarecare masura sunt parte din drumul celor ce ma inconjoara....chiar si blog-ul asta... sau nu?? sau totul e o iluzie?? sau traiesc un vis, in care i-au ceea ce-mi doresc drept adevar??
Am o singura oportunitate sa verific, traindu-le asa cum simt, incercind sa dau ascultare celor ce-mi zice inima, sufletul...

making problems unhappy...

2009-05-14T20:35:00.006+03:00

Sometimes it seems that all goes against you...you may think: "why things happen that way,'cause i know that i don't deserve all that... and then you may lose the hope,and you lose all...
For my entire life the most significant things(i think) that i learned was: if you have a dream,be prepare to front difficulties and problems , be prepare to lose something instead, and the bigger is you dream the bigger will be the difficulties...
-Why is all so complicated?
-Because of people around you, because of you and because of universe. PEOPLE don't like those who seem especial, people don't understand dreamers...
YOU don't appreciate what you receive without making huge efforts, it doesn't brings you happiness and it is the rule of UNIVERSE to give or to make things happen just receiving something instead...
Now, knowing all that important truths, i want to SCREAM as laud as i can "I KNOW WHAT MY DREAM IS, AND I AM READY TO DO ALL THAT IS NECESSARY FOR MAKING IT REALITY", i LAUGH in the face of my problems and in the face of all that people that think that can make me troubles, or can make me disappointed of myself and my dream, "IT NOT GONNA HAPPEN"... i hope they can hear me all!!!

Get Ready...

2009-05-09T17:50:00.003+03:00

Tomorrow i'll leave my dearest city Chisinau, because Balti is waiting for me, and if to be certain the project " Get Ready" is waiting for me like a trainer...
Frankly it is my first experience being a trainer to non-AIESEC members, and i'm very nervious about that, but i was dreaming about it since i attended the conference for future trainers ("WinTtTer" in Ucraine) ,and now it's so close to me....
I hope to make a good impression but even if it gonna be a failure i will learn a lot...
Now less words...in a few days i will share with you my emotions related with my first trainer experience...
just GET READY...

buna dimineata soare...

2009-05-08T21:54:00.010+03:00

Cine crede in cuvintele de genul "Dupa furtuna neaparat iese soarele".... bla bla bla... ziceti-i asta cuiva care se afla in depresie cu saptamiinile, sau cuiva care traieste ani intregi intr-o stare de depresie cronica si progresiva in timp... sunt doar cuvinte, fara valoare, pina in momentul in care noi punem valoare intr-insele... Orice idee ce se izbeste de experienta reala sufera schimbari radicale, uneori se umpla de conotatie, alteori se pierde in uitare ca jucaria cu care eram nedespartiti la 5 ani, iar azi... cind am vazut-o ultima data?? Insa las asta pe alta data, eu de fapt vorbeam de soare si furtuna... azi m-am convins ca iese.... atunci cind tu il faci sa iasa... atunci cind esti intr-adevar gata sa spui BUNA DIMINEATA SOARE!!!

blogging for myself

2009-05-08T00:11:00.005+03:00

here i beging...
But why? i was asking myself ..hmmm...for a year, i think, to make a blog or not... there was a lot of pros and cons...
Of course i always wished to have a diary, and this way to keep track of me changing, but do i have what to write?
will be it interesting for readers? i really need blogging or it's just wasting my time... Today i made finally a choice i'll make a blog because i want it and i do need it...maybe it's even better if no one will read it, 'cause here i will write all that stuff that's on my mind... all that makes me cry and laugh... here begins the vertigo of ideas..
hope this way my mind gets cleaner...