banal...

Stiu ca e final de an. si amush fiecare blog o sa contina macar o postare cu concluzii referitoare la anul trecut, insa mie nu-mi pasa ca pot fi si banala, am si din asta putin, trebuie sa o accept.

Ultima saptamina am avut parte de singuratate, din aceea cind reusesti sa mai reflectezi, si nu sa te gindesti la ce vei minca azi seara, sau ce examene ai de dat miine, nu, singuratate pura, unde ramine doar strada, intunericul, si tu insuti.
Un an in spate in care viata mea s-a rasturnat cel putin o data, in care m-am simtit mizerabil si minunat, unde am fost totalmente confuza si clar vazatoare, mai pe scurt am incercat o gama foarte larga de trairi si evenimente, si acum ca e final, da' final de toate(facultate, experienta AIESEC, 2010) simt ca trebuie sa trag o linie peste tot ce a fost si sa merg mai departe, insa inainte de asta trebuie sa-mi invat lectiile, sa trag concluziile, si sa decid cu ce voi pasi intr-o noua etapa.
Daca ar fi sa-i pun un label anului 2010, ar fi "in cautare de mine si fericire".
Multumesc AIESEC pentru toate incercarile si provocarile care mi le-a propus,pentru programul de Exchange si echipa LTT, toate m-au ajutat sa ma cunosc si inteleg mult mai bine, pe mine si cei din jur.
Cu cautarea fericirii a stat treaba mai greu, cum se zicea in filmul "Viki. Cristina. Barcelona", pe parcurs nu reuseam sa inteleg ce ma poate face fericita, insa invatam ce nu ma poate face fericita(sper ca m-am exprimat clar:). Insa ultimile sapamini am avut parte de citeva revelatii importante. Mi-am gasit echilibrul interior, izvorul de inspiratie si putere, si ma simt foarte bine, deseori fericita. Si ma mindresc.
Am crescut mult anul asta, multumita la toate coborisurile si miinile celor din jur care m-au ajutat sa ma ridic.
Acum tin la mine mai mult ca oricind(chiar daca gresesc zilnic, ma depresez sau sunt nedreapta cu altii), am ajuns sa ma accept asa cum sint, desi continui zi de zi sa depun efort pentru a deveni mai buna.
Si intr-un final as vrea sa numesc pe toti cei care si-au lasat amprenta intr-un fel sau altul pentru mine, in acest an:
Kacper, Marina Pascari, Mihaela Iurascu, Ion, Olga Cegorean, Ciprian, Antonio, Alex Apetrei,Victor Presenti, Pavel Moraru, Petri, Luda, Edu,Vally, Victor C., Mihaela, Iulia, Dorin, Elena, Mishu, Nastia, Oxanel, Tania Sanina, Rodica, Nadia, Marina Cucer, Irina G., Marina P., Mihai P., Andrei C., Nicu A., Rodica P., Vica C., Natasha, Ghio, Ilie D., Ilie, Alex C, Sasha, Lena, Sasha Cornegrudtev, Lena Lascu, Jenea, Artur, Vasia,
    si toti ceilalti de cine nu mi-am amintit, merci pentru 2010, asa cum a fost el.

Pentru echipa, pentru LTT.

“My vision for this term is to grow a strong and qualified Trainer’s Team.  A united group of individuals who believe that they can reach the highest goals, who are active and challenge every day their possibilities, and knowledge.” 

                                                                                                            Cristina Lisii,

                                                                                                            Local Trainer’s Team

                                                                                                            Coordinator, 2010-2011

Am scris o data ca niciodata aceste cuvinte, si atunci inca nu stiam, si atunci era asa departe de acum. Iar acum cred, stiu ca suntem pe drumul drept, trebuie doar sa mergem...

Va apreciez foarte mult, si cred in noi, si exista noi!

Pentru LTT,

cu multumire pentru sedinta de azi, toate care au fost si toate care vor urma....

 Iulicika, multumesc si tie!

 

First

Aventura mea a inceput la gara centru din Chisinau, de ce aventura? Pentru ca asta vreau eu sa fie "prikliucenie" in sensul buna al cuvintului:)
4 fete si 2 soferi, 12 ore de drum traversind toata Romania (aprope) de la est spre vest.
S-a inceput cu traversarea micii Venetii(Prutului), mama mia cita apa pe-acolo.
Dupa care vama Romaneasca unde iarasi(deja vu cu Polonia)am fost rugate(insistent)sa facem contrabanda de tigari. I-au prins pe soferi, insa pe noi ne-au inteles si nu ne-au verificat.
Apropo cine s-ar fi gindit, sora unui vames a calatorit toata lumea prin intermediul AIESEC-ului, de-odata am capatat ceva valoare in ochii lui.
Mai n-am nimerit in furtuna , am mincat mere rupte de sofer undeva pe un drum fara nume, am cautat in mijlocul noptii pe la vreo 5 market-uri de la benzinarii cartele de telefonie mobila, mai pe scurt a fost pricolina.
Apropo, stiati ca Romania la moment arata ca un esantion de constructie? Tot drumul pina in Craiova era presurat cu Mall-uri si centre mari de vinzare a materialelor de constructii.

Daca sa va zic de emotiile mele, pai idee n-aveam unde voi ajunge, cine ma va intilni, insa stiam ca totul o sa fie minunat si interesant si sunt sigura ca asa si va fi.

Va cuprind,
Cris.
Locatia: Biblioteca municipiala a Craiovei.

Cine se scoala mai devreme....

Astazi s-a demonstrat proverbul pentru mine... dar as mai aduga: "si mai bine ajunge".
Și știți incă ce, chiar m-a pus pe ginduri un fenomen observat de mine: atit evenimentele bune cit și cele rele au loc in lanț.
Deci o data ce o zi dureaza cam pina la mijloc bine, parca prin magie toata ziua tinde sa fie buna, si vice versa...Oare de ce? Predispunere? Puterea gindurilor? Positive Psychology? Nu cred ca am gasit raspunsul corect, doar continui sa mă mir fenomenului și să mă delectez cu zilele însorite:)
Citeva lucruri pe care mi le-a subliniat ziua de azi:
-AIESEC-ul imi dă foarte multe atunci cînd mă hotărăsc să iau, și sunt sigură că cu ajutorul acestei experiențe mă voi apropia de scopul pe care mi l-am pus acest an- sa mă regăsesc pe mine, să-mi găsesc domeniul de excelență.
-Aruncă emoțiile atunci cînd ele nu sunt constructive.
-Nu-mi plac oamenii care te ling pe din toate partile, nu sunt lollypop! Imi plac oamenii care sunt directi, imi plac oamenii provocatori, ei mă fac să cresc.
- Nu există mai bun catalizator al dezvoltării personale decît exemple reale și interacțiunea cu acești oameni.
-Mă interesează Marketingul.
-Se mai invirtesc idei in capul meu(vertigo), insa cum a spus chiar azi directorul companiei "TOC Business Consulting", Alexei, nu există om care să poată formula în cuvinte absolut orice gînd. De aceea le las să se mai coacă pînă data viitoare...

Ziua s-a terminat cu gust de vată de zahăr(să mă ierte silueta la care visez, va mai aștepta!) și piersici :)...
"Viața are gust,daca inima ta e tot timpul deschisă...Viața are gust..."
http://www.youtube.com/watch?v=7QhJBIMzJgg

Merci mult tuturor si mai ales tie, Nicu Apostu. :)