Showing posts with label psihologie. Show all posts
Showing posts with label psihologie. Show all posts
Wednesday, December 15, 2010
A trecut...
A trecut...a fost urit, credeam ca nu mai am iesire, ca ma voi pierde si nu ma voi regasi niciodata, nimeni nu ma va regasi, va veni toamna si va fi frig, vor cadea frunze si va fi frumos, iar prima zapada se va aseza pe memorie si o va amorti, si tot ce a fost va fi tot asa de vag si ne credibil ca amintirea diminetilor de vara... A trecut...m-am trezit...
Sursa imaginii:aici
Tuesday, December 14, 2010
banal...
Stiu ca e final de an. si amush fiecare blog o sa contina macar o postare cu concluzii referitoare la anul trecut, insa mie nu-mi pasa ca pot fi si banala, am si din asta putin, trebuie sa o accept.
Ultima saptamina am avut parte de singuratate, din aceea cind reusesti sa mai reflectezi, si nu sa te gindesti la ce vei minca azi seara, sau ce examene ai de dat miine, nu, singuratate pura, unde ramine doar strada, intunericul, si tu insuti.
Un an in spate in care viata mea s-a rasturnat cel putin o data, in care m-am simtit mizerabil si minunat, unde am fost totalmente confuza si clar vazatoare, mai pe scurt am incercat o gama foarte larga de trairi si evenimente, si acum ca e final, da' final de toate(facultate, experienta AIESEC, 2010) simt ca trebuie sa trag o linie peste tot ce a fost si sa merg mai departe, insa inainte de asta trebuie sa-mi invat lectiile, sa trag concluziile, si sa decid cu ce voi pasi intr-o noua etapa.
Daca ar fi sa-i pun un label anului 2010, ar fi "in cautare de mine si fericire".
Multumesc AIESEC pentru toate incercarile si provocarile care mi le-a propus,pentru programul de Exchange si echipa LTT, toate m-au ajutat sa ma cunosc si inteleg mult mai bine, pe mine si cei din jur.
Cu cautarea fericirii a stat treaba mai greu, cum se zicea in filmul "Viki. Cristina. Barcelona", pe parcurs nu reuseam sa inteleg ce ma poate face fericita, insa invatam ce nu ma poate face fericita(sper ca m-am exprimat clar:). Insa ultimile sapamini am avut parte de citeva revelatii importante. Mi-am gasit echilibrul interior, izvorul de inspiratie si putere, si ma simt foarte bine, deseori fericita. Si ma mindresc.
Am crescut mult anul asta, multumita la toate coborisurile si miinile celor din jur care m-au ajutat sa ma ridic.
Acum tin la mine mai mult ca oricind(chiar daca gresesc zilnic, ma depresez sau sunt nedreapta cu altii), am ajuns sa ma accept asa cum sint, desi continui zi de zi sa depun efort pentru a deveni mai buna.
Si intr-un final as vrea sa numesc pe toti cei care si-au lasat amprenta intr-un fel sau altul pentru mine, in acest an:
Kacper, Marina Pascari, Mihaela Iurascu, Ion, Olga Cegorean, Ciprian, Antonio, Alex Apetrei,Victor Presenti, Pavel Moraru, Petri, Luda, Edu,Vally, Victor C., Mihaela, Iulia, Dorin, Elena, Mishu, Nastia, Oxanel, Tania Sanina, Rodica, Nadia, Marina Cucer, Irina G., Marina P., Mihai P., Andrei C., Nicu A., Rodica P., Vica C., Natasha, Ghio, Ilie D., Ilie, Alex C, Sasha, Lena, Sasha Cornegrudtev, Lena Lascu, Jenea, Artur, Vasia,
si toti ceilalti de cine nu mi-am amintit, merci pentru 2010, asa cum a fost el.
Ultima saptamina am avut parte de singuratate, din aceea cind reusesti sa mai reflectezi, si nu sa te gindesti la ce vei minca azi seara, sau ce examene ai de dat miine, nu, singuratate pura, unde ramine doar strada, intunericul, si tu insuti.
Un an in spate in care viata mea s-a rasturnat cel putin o data, in care m-am simtit mizerabil si minunat, unde am fost totalmente confuza si clar vazatoare, mai pe scurt am incercat o gama foarte larga de trairi si evenimente, si acum ca e final, da' final de toate(facultate, experienta AIESEC, 2010) simt ca trebuie sa trag o linie peste tot ce a fost si sa merg mai departe, insa inainte de asta trebuie sa-mi invat lectiile, sa trag concluziile, si sa decid cu ce voi pasi intr-o noua etapa.
Daca ar fi sa-i pun un label anului 2010, ar fi "in cautare de mine si fericire".
Multumesc AIESEC pentru toate incercarile si provocarile care mi le-a propus,pentru programul de Exchange si echipa LTT, toate m-au ajutat sa ma cunosc si inteleg mult mai bine, pe mine si cei din jur.
Cu cautarea fericirii a stat treaba mai greu, cum se zicea in filmul "Viki. Cristina. Barcelona", pe parcurs nu reuseam sa inteleg ce ma poate face fericita, insa invatam ce nu ma poate face fericita(sper ca m-am exprimat clar:). Insa ultimile sapamini am avut parte de citeva revelatii importante. Mi-am gasit echilibrul interior, izvorul de inspiratie si putere, si ma simt foarte bine, deseori fericita. Si ma mindresc.
Am crescut mult anul asta, multumita la toate coborisurile si miinile celor din jur care m-au ajutat sa ma ridic.
Acum tin la mine mai mult ca oricind(chiar daca gresesc zilnic, ma depresez sau sunt nedreapta cu altii), am ajuns sa ma accept asa cum sint, desi continui zi de zi sa depun efort pentru a deveni mai buna.
Si intr-un final as vrea sa numesc pe toti cei care si-au lasat amprenta intr-un fel sau altul pentru mine, in acest an:
Kacper, Marina Pascari, Mihaela Iurascu, Ion, Olga Cegorean, Ciprian, Antonio, Alex Apetrei,Victor Presenti, Pavel Moraru, Petri, Luda, Edu,Vally, Victor C., Mihaela, Iulia, Dorin, Elena, Mishu, Nastia, Oxanel, Tania Sanina, Rodica, Nadia, Marina Cucer, Irina G., Marina P., Mihai P., Andrei C., Nicu A., Rodica P., Vica C., Natasha, Ghio, Ilie D., Ilie, Alex C, Sasha, Lena, Sasha Cornegrudtev, Lena Lascu, Jenea, Artur, Vasia,
si toti ceilalti de cine nu mi-am amintit, merci pentru 2010, asa cum a fost el.
Wednesday, November 24, 2010
Incredere...
Incredere un lucru greu de cistigat zice lumea....
Increderea un lucru greu de acordat zic eu.
Atunci cind deja cunosti firea omeneasca nu din ceea ce-ti zic parintii, sau buneii, ci din propria experienta, deseori dureroasa, intelegi ca practic nu exista oamenicare sa merite acordarea acestui lucru fara de pret-Increderea.
Si atunci oamenilor ce le ramine sa faca? cum sa traiasca? ca totusi suntem animale sociale, simtim nevoia sa apartinem unor grupuri, nu suntem fericiti traind in solitudine... oamenii recurg la simulare, la jucarea sentimentelor care de fapt sunt bazate pe minciuni, sau pe ignorarea realitatii. Pe multi ii ajuta, insa exista indivizi mai dirzi, care refuza sa o faca, si traiesc in solitudine permanenta, in lipsa de incredere fata de toata lumea din jur, aceasta devenind foarte reapid un mod de viata, te face ori nefericit, ori lipsit de emotii, deci duce la un rezultat negativ. Varianta extrema sociopatie.
Sad story.
Increderea un lucru greu de acordat zic eu.
Atunci cind deja cunosti firea omeneasca nu din ceea ce-ti zic parintii, sau buneii, ci din propria experienta, deseori dureroasa, intelegi ca practic nu exista oamenicare sa merite acordarea acestui lucru fara de pret-Increderea.
Si atunci oamenilor ce le ramine sa faca? cum sa traiasca? ca totusi suntem animale sociale, simtim nevoia sa apartinem unor grupuri, nu suntem fericiti traind in solitudine... oamenii recurg la simulare, la jucarea sentimentelor care de fapt sunt bazate pe minciuni, sau pe ignorarea realitatii. Pe multi ii ajuta, insa exista indivizi mai dirzi, care refuza sa o faca, si traiesc in solitudine permanenta, in lipsa de incredere fata de toata lumea din jur, aceasta devenind foarte reapid un mod de viata, te face ori nefericit, ori lipsit de emotii, deci duce la un rezultat negativ. Varianta extrema sociopatie.
Sad story.
Subscribe to:
Posts (Atom)