Despre ea din ultima saptămînă..

Știm cu toții că e un nou început, că eliberează drum pentru cei care vin din urmă, că e un stimul să trăim viața la maximum... și totuși de fiecare dată rămân  împietrită cind trece pe alături... Cel mai mult doare cînd se intîmplă prematur, cînd poate fi evitată...Cel mai mult doare cînd știi că a facut-o singur, și nimeni nu i-a fost alături sa-l cuprindă, să-i zică că are nevoie de el... cît de rar îi zic eu surorii mele că o iubesc? persoanelor dragi...ce se întîmplă în sufletul lor? oare știu că înseamnă o lume pentru mine?

 Există momente pe care nu le mai poți recupera niciodată, cît de mult nu ți-ai dori...există răni care nu se mai străng la loc niciodată...

Odihnească-se în pace...