Friday, October 14, 2011

Despre ea din ultima saptămînă..

Știm cu toții că e un nou început, că eliberează drum pentru cei care vin din urmă, că e un stimul să trăim viața la maximum... și totuși de fiecare dată rămân  împietrită cind trece pe alături... Cel mai mult doare cînd se intîmplă prematur, cînd poate fi evitată...Cel mai mult doare cînd știi că a facut-o singur, și nimeni nu i-a fost alături sa-l cuprindă, să-i zică că are nevoie de el... cît de rar îi zic eu surorii mele că o iubesc? persoanelor dragi...ce se întîmplă în sufletul lor? oare știu că înseamnă o lume pentru mine?

 Există momente pe care nu le mai poți recupera niciodată, cît de mult nu ți-ai dori...există răni care nu se mai străng la loc niciodată...

Odihnească-se în pace...

Saturday, September 3, 2011

About trainers

Trainers have the greatest chance for making changes. They have always been the change agent, because they do it so subtly. Fire fighters or subordinates trying to change lack the credibility of leadership. This is not to say great trainers are not found in the rank and file. But even a fire fighter knows that the great change comes from leadership positions. Managers who are trainers or know change comes from training will impact any organization more than a totalitarian who thinks power is the answer. Simply put, managers make the opportunity for change with good policy, the trainer makes change happen.

Good Trainers are people who are respected. They rise above the rest and are looked up to. The real reason for a trainer's success lies in the fact they genuinely care about the student. My line has always been, "I never met a student I didn’t like, I just like some more than others. Remember careers are molded by experience, education, influences such as people, literature and events. Trainers embody all these influential issues.

 By Mike Callan

Friday, September 2, 2011

Existe momente...

Există momente cînd mergi, așa... încet, pe un drum tomnatic și în căști îți joacă niște muzică instrumentală, ceva extrem de cunoscut dar totuși nu îți amintești de unde, și mai găsești și timp sa privești cerul înstelat de deasupra, și parcă întunericul te cuprinde, și nici băltoacele în care calci nu-ți pot șterge zimbetul de față, da față pentru că nu doar buzele îți zîmbesc ci întreg chipul. Momente în care parcă tremuri de o senzație minunată de bucurie, și ești așa fericit că ești așa cum ești și acolo unde ești, indiferent de orice a fost ieri sau va fi mîine, ești fericit că trăiești și viața e extraordinară în virtutea imprevizibilității sale...
Ehhh...ador momentele astea...

Sunday, June 12, 2011

De ce îţi pasă?

Îmi amintesc perfect de 3 ani în urmă, nu ne de viaţa mea atunci, cînd fiecare zi semăna cu cea de ieri, şi realizări pentru mine erau notele la colegiu, îmi amintesc perfect de mudul meu de a gîndi de problemele de care îmi păsa pe atunci, şi mă minunez, cît de tare mă limitase pe atunci mediul, societatea în care fierbeam.
Nu a fost aşa întotdeauna. Copilăria mea a fost plină de vise frumoase, de imaginea un viitor însorit, în care EU voi fi cea care va crea impact, că voi putea schimba orice nedreptate, unde viaţa va fi însorită.
Imprevizibilul m-a schimbat pe urmă, totul sa întimplat din moment ce nu mai visam, devenisem pradă uşoară rutinei şi mediocrităţii, mă aşezasei "în rînd cu lumea".
Şi totuşi am fost norocoasă să dau 3 ani în urmă de un ONG, în care din start a fost înurajat visul, visul unei lumi mai bune, unui EU mai bun, şi cel mai important, unde am început să cred că nu sunt toate doar vise. Că dacă într-adevăr vrei ceva, poţi s-o faci, desigur cu efort şi cu alţi oameni care vor crede ca şi tine.
Şi atunci mi-a apărut o întrebare, la care n-am contenit să-i caut răspunsul trei ani, şi continui şi acum,deşi parţial a început să mi se contureze răspunsul, întrebarea era:
"Cristina, de ce problemă în lumea asta, sau în ţara ta îţi plasă atât de mult ca să depui efort zilnic, săptămânal, oricât va fi necesar ca să o rezolvi?"
După un an de căutări am înţeles că îmi pasă de prea multe lucruri ca să pot alege unul, şi am aşteptat ca răspunsul să-mi vină singur, din activităţile care le făceam zilnic sau din inconştient sau de unde vreţi voi.
Şi a mers, însă parţial. Nu e suficient să-ţi pese ţie, trebuie să mai găseşti alţi entiziaşti, care să vreie acelaşi lucru. Şi am ajuns la moment să-mi reformulez întrebarea:
"Cristina, de ce problemă îţi pasă atât de mult ca să depui efort la rezolvarea ei în luna sau jumătatea asta de an?"
Şi acest lucru vreau sa vă întreb şi pe voi.
Dar ca să fie cinstit, vă scriu răspunsul meu: utilizarea genţii de pungă în schimbul celei de plastic, de către toţi pe care îi pot influenţa eu(sunt ambiţioasă, o să scriu în cele ce urmează despre reuşitele în domeniu).

Sunday, January 16, 2011

Basta, m-am saturat.

Incep un nou capitol. Stiu ca va fi mai bun.

Sursa imaginii: aici