Monday, November 16, 2009

Avem timp...

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.

Octavian Paler
PS: Ţin să nu fiu de acord cu ultimele 2 versuri.

Tuesday, November 3, 2009

Dă faţa cu tine...

Am iesit azi din casa, si am gasit orasul mort...
Copacii fara frunze, strazile goale...


De parca asta noapte a avut loc apocalipsa si eu n-am stiut...
Toamna tirziu se simte mai acut singuratatea si pustietatea, e clar deci de unde vin depresii, sinucideri.
Pentru mine a fost la fel, uram toamna tirzie si iarna, aducea intuneric si frig in viata mea, deaceea intotdeauna preferam sa nu vad nimic cind ieseam afara, viata mea tinea de evenimente si oameni intre patru pereti cu scurte pauze pe drumuri... Daca mi-as pune scopul sa-mi amintesc macar o imagine tomnatica din ultimii 10 ani, mi-ar fi foarte greu...tot ce-mi vine in minte sunt gramezile de frunze fumegind pe linga scoala medie nr.5... curios e lucru de cite m-a lipsit constiinta mea...
Toamna aceasta e diferita, poate e chiar prima toamna din viata mea pe care o savurez. Imi place frigul, imi place ploaia, imi plac frunzele pe jos, imi plac intinsurile pustii... Si mai ales am ajuns la ideea ca toamna a fost creata pentru meditatii... cind totul este pustiu si gol ramii sa faci fata nu singuratatii ci sie-si...
Este timpul ideal pentru autocunoastere...


Iar pentru tine ce reprezinta toamna?

Thursday, October 29, 2009

Ce naiba se intimpla?

Azi am inteles definitiv ca sunt mazochista.
Imi place suferinta, ea ma descrie.
Ador sa fiu ocupata cu ceva, urasc sa fiu surmenata.
Iubesc persoanele ce nu ma iubesc, ma sufoc cind cineva ma iubeste.
Visez, iar apoi nu lupt pentru visele mele, pur si simplu ma dau batuta.
Ador sa ma simt rau, urasc sa fiu compatimita.
Imi place si in acelasi timp urasc sa desenez.
Deseori as vrea sa scriu ceva in blog insa nu o fac.
Pling de cit de mult imi e draga o persoana, pe care uneori imi vine sa o omor.
Ma urasc si ma iubesc.

Si vreau sa ma impac la nebunie cu mine, insa nu stiu cum sa o fac ...

Poate imi da cineva un sfat?

Sunday, October 11, 2009

Sunt furioasa

Sunt furioasa pe firea omeneasca
pentru ca adora autodistrugerea ,
pentru ca-i place sa sufere ,
pentru ca e masochista.
Pentru ca stie ca nu puate continua asa si totusi nu vrea sa faca nici o schimbare.
Pentru ca e deosebit de ingenioasa la gasirea motivelor pentru a nu iesi din zona de comfort.
Ah, si zona de comfort, am si ajuns sa urasc acest termen...de ce? Poate pentru ca intr-adevar exista, poate ca pentru ca cu adevarat influenteaza decizii si incurca schimbarii. Da, schimbarile sunt dureroase, mai bine e sa ramii la ceva ce cunosti deja si te-ai obisnuit cu, dar iarasi durerea....
Se da o lupta dintre inconstient si constient in oameni. Inconstientul se tot chinue sa suporte viata asa cum este ,iar cind numai poate si incearca sa o schimbe, ii da drumul durerei ca constientul privind-o in ochi sa simta, sa vada, sa sufere si sa se schimbe.
Iar constientul, tradatorul, inchide ochii, se preface ca nu intelge, ca nu vede ca e durere, ca de fapt e stress, frustrare,oboseala, furie, gelozie, invidie, remuscari, rusine, subapreciere, etc. Dar NU, e durere...
Dar cine mai atrage atentie la durere cind exista stress, frustrare,oboseala, furie, subapreciere... ? Ca intotdeauna consecintele sunt acele ce conteaza.
Si se tot invirte firea asta omeneasca pe loc, tot incercind sa inlature consecinte si neglijind pricina lor.

Ah, sunt furioasa pe firea omeneasca...

PS: pe aici a trecut vertigo...trebuie macar pe alocuri sa se limpezeasca...

Monday, August 24, 2009

pareri de rau...

Imi pare rau ca cind eram la 10 ani o faceam pe mama sa plinga...
Imi pare rau ca mergeam pe drumul ce mi-l dictau altii.
Imi pare rau ca ziceam cuvinte altora doar ca sa fac sa-i doara si pe ei
Imi pare rau ca nu am fost intotdeauna sincera, nici cu mine
Imi pare rau ca nu am observat falsitatea
Imi pare rau ca mi-am pus limite
Imi pare rau ca am crezut ca nu merit...
Imi pare rau ca sunt slaba
Imi pare rau ca vreau sa par puternica
Imi pare rau ca nu am facut ceea ce mi-am promis
Imi pare rau ca am gresit
Imi pare rau ca nu am invatat din greseli


Imi pare bine ca traiesc acum si nu mai stiu ce inseamna "imi pare rau"...


Saturday, July 18, 2009

Keep getting better...

Ziua incepuse bine, si cu cele mai bune ginduri si sentimente m-am dus sa-mi vad sora care pregatea prinzul...si cum se intimpla de obicei, s-a iscat intre noi o cearta, si ca de obicei ea era de vina, si un roi de cuvinte dureroase, fum de tigara la balcon, tipete pline de furie... eu frustrata, atinsa de cuvintele ei, usa trintita asa ca sa auda ea de la balcon ca plec...si citeva secunde de pauza, si un gind puternic, voce interioara:

-daca plec acum drum de intoarcere nu va fi, atunci durerea va persista, si chiar daca ne vom impaca pe urma, cicatricea va raminea

-cum pot sa ma intorc, ar insemna s-o iert, ca are dreptate, ea e doar de vina, nu-mi pot permite una ca asta, pina la urma am mindrie sau ce?

http://fericire.files.wordpress.com/2008/05/sad1.jpg

atunci mi-a venit alt gind: oare cum pot copii dupa o cearta buna, peste citeva secunde sa continue sa se joace ca mai inainte... tot asa de luminati...
Copii nu pot simula, ei nu-si ascund sentimentele, ei nu se tem de ele, lor nu le e rusine, lor nu le pasa de mindrie, ei traiesc cu momentul, ei sunt fericiti...

http://ruxir.files.wordpress.com/2009/06/copii.jpg

Eu vreau sa fiu fericita, ei si ce, fiecare vrea.. eu sunt gata sa trec peste mindrie pentru asta, atunci intoarce-te si fii!

P.S Era un film, sau o carte care zicea: Niciodata nu pleca la drum fara sa-ti ceri iertare si sa zici ca-i iubesti celor pe care ii lasi, pentru ca niciodata nu stii daca acest drum va fi ultimul...

Saturday, July 11, 2009

Cine se scoala mai devreme....

Astazi s-a demonstrat proverbul pentru mine... dar as mai aduga: "si mai bine ajunge".
Și știți incă ce, chiar m-a pus pe ginduri un fenomen observat de mine: atit evenimentele bune cit și cele rele au loc in lanț.
Deci o data ce o zi dureaza cam pina la mijloc bine, parca prin magie toata ziua tinde sa fie buna, si vice versa...Oare de ce? Predispunere? Puterea gindurilor? Positive Psychology? Nu cred ca am gasit raspunsul corect, doar continui sa mă mir fenomenului și să mă delectez cu zilele însorite:)
Citeva lucruri pe care mi le-a subliniat ziua de azi:
-AIESEC-ul imi dă foarte multe atunci cînd mă hotărăsc să iau, și sunt sigură că cu ajutorul acestei experiențe mă voi apropia de scopul pe care mi l-am pus acest an- sa mă regăsesc pe mine, să-mi găsesc domeniul de excelență.
-Aruncă emoțiile atunci cînd ele nu sunt constructive.
-Nu-mi plac oamenii care te ling pe din toate partile, nu sunt lollypop! Imi plac oamenii care sunt directi, imi plac oamenii provocatori, ei mă fac să cresc.
- Nu există mai bun catalizator al dezvoltării personale decît exemple reale și interacțiunea cu acești oameni.
-Mă interesează Marketingul.
-Se mai invirtesc idei in capul meu(vertigo), insa cum a spus chiar azi directorul companiei "TOC Business Consulting", Alexei, nu există om care să poată formula în cuvinte absolut orice gînd. De aceea le las să se mai coacă pînă data viitoare...

Ziua s-a terminat cu gust de vată de zahăr(să mă ierte silueta la care visez, va mai aștepta!) și piersici :)...
"Viața are gust,daca inima ta e tot timpul deschisă...Viața are gust..."
http://www.youtube.com/watch?v=7QhJBIMzJgg

Merci mult tuturor si mai ales tie, Nicu Apostu. :)

Tuesday, June 23, 2009

sa-i dau drumul soarelui in viata mea...

Am hotarit ca gata cu negrul si gata cu intunericul, ca chiar daca cerul e sumbru e necesar sa treci doar peste nouri si il vei vedea albastru , in toata frumusetea sa!!
Merci mult proiectului in care lucrez-TtT(Train the Trainers), m-a invatat mult la capitolul flexibilitate si stress management... Desi mai mult pe drumul asta de mers am inteles ca nu mai pot trai asa ca pina acum ca vreau sa fiu fericita si voi fi indiferent de piedici. Vreau sa creez, vreau sa calatoresc, vreau sa cunosc oameni, vreau sa invat limbi, vreau atitea lucruri si totusi nu le fac, e problema mea, e ceva in capul meu care imi incurca si banuiesc eu ce e... sunt toate "invataturile" oamenilor ce m-au inconjurat toata viatza, sunt stereotipuri, frica de esec, complexe si multe alte gunoaie in mintea mea.... Am incercat sa lucrez cu mintea mea si sa le sterg din ea insa n-am reusit, se vede ca cu anii au prins radacini acolo....imi ramine cred ca atunci doar sa nu ascult mintea ci inima, ea stie ce ma poate face fericita , iar daca si voi avea parte de suferinta, esecuri, pai asta e viata, nimanui nu i-a reusit sa ocoleasca toate insuccesele. Cum a zis cineva succesul nu e determinat de faptul ca nu cazi niciodata ci de faptul cit de repede reusesti sa te scoli. Chiar cred in asta ...
Vreau sa arunc toate nimicurile din casa, sa fac ordine, sa deschid larg geamurile, sa le spal( stiati ca in mai multe culturi se socoate ca geamurile acumuleaza energie negativa si o mentin, indata ce le speli dispare tot negativul) si sa fac tot ce-mi va zice inima, sa incep a fi fericita!

Thursday, June 18, 2009

born to be happy...

Exhausted...sleepy...in doubts...nervious...

Soon comes TtT which means "Train the Trainers" conference, that i am organizing together with another 6 young people. They are so fine but still so difficult...so am i....so much work to do...so much people will be there...but this is what worries me the least...
Now the biggest dilema for me is to apply for the last leadership position that are opened in AIESEC or not... It fits very well my future plans, and i really want to have a team that i will coordinate, BUT....
i feel so tired of all this rush, and meetings and stuff to do... i need a brake...i need fresh air and emotions...i need to change the environment at least for a while...
WHAT direction to choose???
I only hope that if i try to listen to my heart...and to the signs of life i'll the find the right way....

Hope to meet you,blog ,the next time more determined...

Monday, June 8, 2009

life intensity....

I'm so tired, but know i feel how the life palpitate in my veins, and i'm happy.
Today i tried to use the power of "atraction" or projection and it worked, you know when you believe, when you really want miracles in you life you just have to make them!
Also i noticed today one more time my weakness in controling my emotions or "emotional inteligence", it's good never to forget that you still have to work a lot, and never stop improving yourself...
Had a long day, with many activites, lot of work done, but lots of work still to do... so tomorrow if i wake up,the life will be also intense and full of beauty and challenges... see ya!

Wednesday, June 3, 2009

inside-outside:were is the response?

I really missed writing here my thoughts for all this time... if you ask me what i did all this time, i 'll respond: all and nothing at all... i lived an intense and interesting life but it was like usually it hapens to me only a cycle, and know it begins one more time...
I fall in love, in general it is something typical for me to fell in love fast and to understand that it was a mistake and forget also fast...i read a book that made me change a little bit and every time i remember what it says i become free at least for some moments("Veronica decides to die" by Paulo Coelho)...i had solved some family problems and celebrated my friend's birthday, spend some days relaxing,walking in parks, listening some good music(jazz)...it seems to be interesting and full of activities but now i look back and what i have inside?? still sorrow ....how to find the way, to live my life ascending not only making circles...
I know that i have nothing to complain of... but still there is a problem...and not only one... i am afraid to live, to love, to make mistakes, afraid of what people can think about me, lack of self confidence... But today is another day and every day is a new begining, i'll take it as a new start for me... Today i'll make anything to be near the person i care about, i'll do what i think is important for me, i'll make somebody smiling and at least 1 hour i'll spend doing the things i love doing... this will be my first step in trying to heal my disease...
what will you do TODAY??

Saturday, May 16, 2009

Alchimistul sau in cautarea drumului meu.....

Azi am terminat de citit "Alchimistul" de Paulo Coelho, mi-a stirnit multe ginduri cartea....unele idei le-am mai gasit in alte surse ca "The Secret" sau carti de dezvoltare personala, in induism, crestinism, islam, etc...altele au fost noi... insa important este ca adevarurile cele mai profunde sunt foarte simple, asa de simple incit oamenii nu sunt in stare sa le inteleaga sau sa le ţină minte, sa le urmeze cu atit mai mult...
De ce oamenii au mania de a complica lucrurile??
Ok, cred ca e de cind lumea....putini pot vedea esenta aceea simpla si vesnica, poate doar citiva batrinii intelepti... sau nishte tineri ageri...daca sa-l parafrazez pe Marin Preda in "Imposibila Intoarcere", spunea ca maturitatea psihologica nu neaparat corespunde cu maturitatea fizica....
Dar daca sa ma intorc la "Alchimistul", cred ca cea m-ai semnificativa idee pe care am scos-o eu este ca esential e sa-ti gasesti calea TA in viata si s-o urmezi oriunde duce, sau poate ca am inteles asta doar pentru ca ultima jumatate de an este principala mea preocupare ... drumul meu...
Anumite carti citite...anumiti oameni cunoscuti...anumite evenimente....toate sunt parte din drumul meu...si eu intr-o oarecare masura sunt parte din drumul celor ce ma inconjoara....chiar si blog-ul asta... sau nu?? sau totul e o iluzie?? sau traiesc un vis, in care i-au ceea ce-mi doresc drept adevar??
Am o singura oportunitate sa verific, traindu-le asa cum simt, incercind sa dau ascultare celor ce-mi zice inima, sufletul...

Thursday, May 14, 2009

making problems unhappy...

Sometimes it seems that all goes against you...you may think: "why things happen that way,'cause i know that i don't deserve all that... and then you may lose the hope,and you lose all...
For my entire life the most significant things(i think) that i learned was: if you have a dream,be prepare to front difficulties and problems , be prepare to lose something instead, and the bigger is you dream the bigger will be the difficulties...
-Why is all so complicated?
-Because
of people around you, because of you and because of universe. PEOPLE don't like those who seem especial, people don't understand dreamers...
YOU don't appreciate what you receive without making huge efforts, it doesn't brings you happiness and it is the ru
le of UNIVERSE to give or to make things happen just receiving something instead...
Now, knowing all that important truths, i want to SCREAM as laud as i can "I KNOW WHAT MY DREAM IS, AND I AM READY TO DO ALL THAT IS NECESSARY FOR MAKING IT REALITY", i LAUGH in the face of my problems and in the face of all that people that think that can make me troubles, or can make me disappointed of myself and my dream
, "IT NOT GONNA HAPPEN"... i hope they can hear me all!!!

Saturday, May 9, 2009

Get Ready...

Tomorrow i'll leave my dearest city Chisinau, because Balti is waiting for me, and if to be certain the project " Get Ready" is waiting for me like a trainer...
Frankly it is my first experience being a trainer to non-AIESEC members, and i'm very nervious about that, but i was dreaming about it since i attended the conference for future trainers ("WinTtTer" in Ucraine) ,and now it's so close to me....
I hope to make a good impression but even if it gonna be a failure i will learn a lot...
Now less words...in a few days i will share with you my emotions related with my first trainer experience...
just GET READY...


Friday, May 8, 2009

buna dimineata soare...

Cine crede in cuvintele de genul "Dupa furtuna neaparat iese soarele".... bla bla bla... ziceti-i asta cuiva care se afla in depresie cu saptamiinile, sau cuiva care traieste ani intregi intr-o stare de depresie cronica si progresiva in timp... sunt doar cuvinte, fara valoare, pina in momentul in care noi punem valoare intr-insele... Orice idee ce se izbeste de experienta reala sufera schimbari radicale, uneori se umpla de conotatie, alteori se pierde in uitare ca jucaria cu care eram nedespartiti la 5 ani, iar azi... cind am vazut-o ultima data?? Insa las asta pe alta data, eu de fapt vorbeam de soare si furtuna... azi m-am convins ca iese.... atunci cind tu il faci sa iasa... atunci cind esti intr-adevar gata sa spui BUNA DIMINEATA SOARE!!!


blogging for myself

here i beging...
But why? i was asking myself ..hmmm...for a year, i think, to make a blog or not... there was a lot of pros and cons...
Of course i always wished to have a diary, and this way to keep track of me changing, but do i have what to write?
will be it interesting for readers? i really need blogging or it's just wasting my time... Today i made finally a choice i'll make a blog because i want it and i do need it...maybe it's even better if no one will read it, 'cause here i will write all that stuff that's on my mind... all that makes me cry and laugh... here begins the vertigo of ideas..
hope this way my mind gets cleaner...