Prima oara am murit la 12 ani, a fost cel mai greu, posibil din considerentul ca a fost prima oara…incercarea de a incepe a trai din nou sau recuperarea a durat ani de zile…probabil pe atunci consideram ca a fost un accident, ca nu voi mai avea parte de asa ceva trebuie doar sa rezist si sa incep din nou…
Dupa ani de zile m-am trezit cu a doua moarte … a fost tot atit de neasteptat precum fulgerul intr-o zi de vara calda… si iarasi aceleasi sentimente…iarasi a murit o viata a mea si o parte din mine, insa ca probabil deja avind experienta primei morti am inteles ca trebuie sa renasc, sa traiesc mai departe…ca oricit n-ar dura doliul durerea nu va trece, iar viata continua si trebuie cit de curind posibil sa continui, plus ca aparuse si responsabilitatile…nu aveam luxul sa ma pierd in durere pentru ani de zile…Atunci am inteles ca roata nu se va opri nicioadata…ca moartea este parte a vietii, ca traind poti sa mori de mai multe ori, iar intr-un moment sa moara si fizicul, iar apoi totul o i-a de la inceput…
Este vesnica durerea, iubirea, viata si moartea… asta am inteles eu pina acum…
Cine s-a nascut de doua ori v-a muri odata,cine s-a nascut odata v-a muri de doua ori.Biblia
ReplyDeleteCine s-a nascut de doua ori v-a muri odata,cine s-a nascut odata v-a muri de doua ori.
ReplyDeletebv,
ReplyDeleteacum fa Miau'
Auu ii supy pe u =/
buna tema - trait asa experienta si yo
ReplyDelete