Uneori visez sa fiu un melc, sa port vesnic cochilia mea cu mine. SI atunci cind vremea se va face urita, si se va incepe furtuna sa ma pot ascunde in micul meu univers. Iar dupa ce furtuna ar trece si voi iesi si voi vedea ca tot ce a fost frumos a distrus virtejul, sa plec, pur si simplu sa plec, pentru ca casa mea e intotdeauna cu mine.
Ce mult as vrea sa fiu un melc...
No comments:
Post a Comment