pupets...

Si incepeam sa scriu despre teatru, despre teatru de papusi in care totul pare foarte real, si iata ca o data pasit dupa culise, incep sa vezi toate corzile si toate papusele,si "toata viata e un teatru iar noi suntem actorii", insa chiar daca le vezi si le intelegi pe toate si atunci nu poti fi sigur ca nu esti si tu legat de o funiuta manuita indemnatic de un artist, probabil nebun(si aici nu ma refer la Dumnezeu!)...

Too complicated, too smart, too evil, don't waste your genius!!

dedicatie...

" Multe lucruri nu prea conteaza in viata asta, contam noi sa fim, conteaza oameni la care tinem noi cu adevarat, conteaza ei sa fie fericiti si sa zimbeasca acolo unde sunt ,sa priveasca spre cer , sa stie ca nu sunt singuri si ca cerul ne uneste pe toti chiar daca suntem departe si nu putem spune multe. Insa nu e despre despartire e despre cineva care are o putere de a trece peste tot si toate cu zimbet, are o putere de a zimbi cind doare , si de a fii aproape de cel care are nevoie de asta , de a fi insasi ea, si chiar daca poate nu are ciubotele, cred ca le-ar dori sa le aiba si sa mearga prin zapada, ii place cind ninge, si in asta consta puterea ei de a fi , si de a privi oameni crezind in bine, lumina , avind puterea de a ridica moralu , si de a nu spune ca e imposibil, va spune ca e posibil zimbind si ca trebuie asa si asa de facut va gasi mereu solutii, mii de solutii pentru ca nu renunta , nu a renuntat pentru ca-i place zapada , si sper ca isi va cumpara acele ciubotele si va merge inca si mai indraznet prin zapada si nu va ingheta niciodata, niciodata zapada nu o va acoperi , o va acoperi doar soarele si cerul ,ei vor fi mereu , asa ca nu suntem deloc singuri pe acest pamint…"

 de Breandon Heat.

PS: multumesc sincer, >:D<

A trecut...

A trecut...a fost urit, credeam ca nu mai am iesire, ca ma voi pierde si nu ma voi regasi niciodata, nimeni nu ma va regasi, va veni toamna si va fi frig, vor cadea frunze si va fi frumos, iar prima zapada se va aseza pe memorie si o va amorti, si tot ce a fost va fi tot asa de vag si ne credibil ca amintirea diminetilor de vara... A trecut...m-am trezit...


Sursa imaginii:aici

banal...

Stiu ca e final de an. si amush fiecare blog o sa contina macar o postare cu concluzii referitoare la anul trecut, insa mie nu-mi pasa ca pot fi si banala, am si din asta putin, trebuie sa o accept.

Ultima saptamina am avut parte de singuratate, din aceea cind reusesti sa mai reflectezi, si nu sa te gindesti la ce vei minca azi seara, sau ce examene ai de dat miine, nu, singuratate pura, unde ramine doar strada, intunericul, si tu insuti.
Un an in spate in care viata mea s-a rasturnat cel putin o data, in care m-am simtit mizerabil si minunat, unde am fost totalmente confuza si clar vazatoare, mai pe scurt am incercat o gama foarte larga de trairi si evenimente, si acum ca e final, da' final de toate(facultate, experienta AIESEC, 2010) simt ca trebuie sa trag o linie peste tot ce a fost si sa merg mai departe, insa inainte de asta trebuie sa-mi invat lectiile, sa trag concluziile, si sa decid cu ce voi pasi intr-o noua etapa.
Daca ar fi sa-i pun un label anului 2010, ar fi "in cautare de mine si fericire".
Multumesc AIESEC pentru toate incercarile si provocarile care mi le-a propus,pentru programul de Exchange si echipa LTT, toate m-au ajutat sa ma cunosc si inteleg mult mai bine, pe mine si cei din jur.
Cu cautarea fericirii a stat treaba mai greu, cum se zicea in filmul "Viki. Cristina. Barcelona", pe parcurs nu reuseam sa inteleg ce ma poate face fericita, insa invatam ce nu ma poate face fericita(sper ca m-am exprimat clar:). Insa ultimile sapamini am avut parte de citeva revelatii importante. Mi-am gasit echilibrul interior, izvorul de inspiratie si putere, si ma simt foarte bine, deseori fericita. Si ma mindresc.
Am crescut mult anul asta, multumita la toate coborisurile si miinile celor din jur care m-au ajutat sa ma ridic.
Acum tin la mine mai mult ca oricind(chiar daca gresesc zilnic, ma depresez sau sunt nedreapta cu altii), am ajuns sa ma accept asa cum sint, desi continui zi de zi sa depun efort pentru a deveni mai buna.
Si intr-un final as vrea sa numesc pe toti cei care si-au lasat amprenta intr-un fel sau altul pentru mine, in acest an:
Kacper, Marina Pascari, Mihaela Iurascu, Ion, Olga Cegorean, Ciprian, Antonio, Alex Apetrei,Victor Presenti, Pavel Moraru, Petri, Luda, Edu,Vally, Victor C., Mihaela, Iulia, Dorin, Elena, Mishu, Nastia, Oxanel, Tania Sanina, Rodica, Nadia, Marina Cucer, Irina G., Marina P., Mihai P., Andrei C., Nicu A., Rodica P., Vica C., Natasha, Ghio, Ilie D., Ilie, Alex C, Sasha, Lena, Sasha Cornegrudtev, Lena Lascu, Jenea, Artur, Vasia,
    si toti ceilalti de cine nu mi-am amintit, merci pentru 2010, asa cum a fost el.

Pentru echipa, pentru LTT.

“My vision for this term is to grow a strong and qualified Trainer’s Team.  A united group of individuals who believe that they can reach the highest goals, who are active and challenge every day their possibilities, and knowledge.” 

                                                                                                            Cristina Lisii,

                                                                                                            Local Trainer’s Team

                                                                                                            Coordinator, 2010-2011

Am scris o data ca niciodata aceste cuvinte, si atunci inca nu stiam, si atunci era asa departe de acum. Iar acum cred, stiu ca suntem pe drumul drept, trebuie doar sa mergem...

Va apreciez foarte mult, si cred in noi, si exista noi!

Pentru LTT,

cu multumire pentru sedinta de azi, toate care au fost si toate care vor urma....

 Iulicika, multumesc si tie!