Ia draga oglinda...

Calatoria aceasta a fost nimic din ceea ce m-am asteptat insa mai mult decit as fi vrut!
Si vorbesc la trecut nu pentru ca s-a terminat...au mai ramas citeva zile insa simt ca a venit timpul sa fac concluziile, sa invat lectiile si sa pun semnele de punctuatie.
Nu mi-am imaginat vreodata ca fiind practic 1000km departare de casa, de sora mea, de prieteni si amici, voi avea ocazia sa fiu atit de aproape de fiinta mea.
Voi numi aceasta calatorie ca una de autocunoastere,si o sa-mi amintesc de ea anume astfel.
Prima statie:
Cind ai mult timp liber, si ceva minte in cap vrei nu vrei incepi sa gindesti sa analizezi...Am inceput cu analiza situatiei tarii noastre, mentalitatii noastre versus celei poloneze, analiza sentimentului de patriotism si a masurii in care sunt afectata sau infectata cu el. Probabil e ceva la ce se gindeste orice om plecat peste hotare pentru mai mult de 1 saptamina.
Apoi am facut o mica descoperire: cind ai mult timp liber, no computer, no people around si nu esti focusat pe ceva anume toate defectele si slabiciunile tale ramin libere, nu sunt tinute in friu de nimeni si nimic. Insa a fost totusi o persoana apropiata alaturi care a fost in stare sa-mi dea peste nas, sa zica ia draga oglinda si te uita pe cine vezi(probabil sinceritatea dura si curajul de a spune ce crezi face parte din mentalitatea poloneza). Si cel mai uimitor ca eu, care vesnic vad slabiciunile celorlalti si nu le vad pe ale mele am deschis ochii. Nu am invinovatit pe nimeni ci am stat sa anaizez comportamentul meu pe parcursul anilor, si da e adevarat. Am realizat ca constientizarea slabiciunilor tale te face mai puternic si iti da incredere ca de aici in colo poti fi doar mai bun!

Asta e prima statie,vreau sa scriu aici tot ce mi-a deschis aceasta calatorie, pentru ca din cind in cind sa o pot retrai.