Există momente cînd mergi, așa... încet, pe un drum tomnatic și în căști îți joacă niște muzică instrumentală, ceva extrem de cunoscut dar totuși nu îți amintești de unde, și mai găsești și timp sa privești cerul înstelat de deasupra, și parcă întunericul te cuprinde, și nici băltoacele în care calci nu-ți pot șterge zimbetul de față, da față pentru că nu doar buzele îți zîmbesc ci întreg chipul. Momente în care parcă tremuri de o senzație minunată de bucurie, și ești așa fericit că ești așa cum ești și acolo unde ești, indiferent de orice a fost ieri sau va fi mîine, ești fericit că trăiești și viața e extraordinară în virtutea imprevizibilității sale...
Ehhh...ador momentele astea...
http://www.youtube.com/watch?v=qjHlgrGsLWQ
ReplyDelete