pupets...

Si incepeam sa scriu despre teatru, despre teatru de papusi in care totul pare foarte real, si iata ca o data pasit dupa culise, incep sa vezi toate corzile si toate papusele,si "toata viata e un teatru iar noi suntem actorii", insa chiar daca le vezi si le intelegi pe toate si atunci nu poti fi sigur ca nu esti si tu legat de o funiuta manuita indemnatic de un artist, probabil nebun(si aici nu ma refer la Dumnezeu!)...

Too complicated, too smart, too evil, don't waste your genius!!

dedicatie...

" Multe lucruri nu prea conteaza in viata asta, contam noi sa fim, conteaza oameni la care tinem noi cu adevarat, conteaza ei sa fie fericiti si sa zimbeasca acolo unde sunt ,sa priveasca spre cer , sa stie ca nu sunt singuri si ca cerul ne uneste pe toti chiar daca suntem departe si nu putem spune multe. Insa nu e despre despartire e despre cineva care are o putere de a trece peste tot si toate cu zimbet, are o putere de a zimbi cind doare , si de a fii aproape de cel care are nevoie de asta , de a fi insasi ea, si chiar daca poate nu are ciubotele, cred ca le-ar dori sa le aiba si sa mearga prin zapada, ii place cind ninge, si in asta consta puterea ei de a fi , si de a privi oameni crezind in bine, lumina , avind puterea de a ridica moralu , si de a nu spune ca e imposibil, va spune ca e posibil zimbind si ca trebuie asa si asa de facut va gasi mereu solutii, mii de solutii pentru ca nu renunta , nu a renuntat pentru ca-i place zapada , si sper ca isi va cumpara acele ciubotele si va merge inca si mai indraznet prin zapada si nu va ingheta niciodata, niciodata zapada nu o va acoperi , o va acoperi doar soarele si cerul ,ei vor fi mereu , asa ca nu suntem deloc singuri pe acest pamint…"

 de Breandon Heat.

PS: multumesc sincer, >:D<

A trecut...

A trecut...a fost urit, credeam ca nu mai am iesire, ca ma voi pierde si nu ma voi regasi niciodata, nimeni nu ma va regasi, va veni toamna si va fi frig, vor cadea frunze si va fi frumos, iar prima zapada se va aseza pe memorie si o va amorti, si tot ce a fost va fi tot asa de vag si ne credibil ca amintirea diminetilor de vara... A trecut...m-am trezit...


Sursa imaginii:aici

banal...

Stiu ca e final de an. si amush fiecare blog o sa contina macar o postare cu concluzii referitoare la anul trecut, insa mie nu-mi pasa ca pot fi si banala, am si din asta putin, trebuie sa o accept.

Ultima saptamina am avut parte de singuratate, din aceea cind reusesti sa mai reflectezi, si nu sa te gindesti la ce vei minca azi seara, sau ce examene ai de dat miine, nu, singuratate pura, unde ramine doar strada, intunericul, si tu insuti.
Un an in spate in care viata mea s-a rasturnat cel putin o data, in care m-am simtit mizerabil si minunat, unde am fost totalmente confuza si clar vazatoare, mai pe scurt am incercat o gama foarte larga de trairi si evenimente, si acum ca e final, da' final de toate(facultate, experienta AIESEC, 2010) simt ca trebuie sa trag o linie peste tot ce a fost si sa merg mai departe, insa inainte de asta trebuie sa-mi invat lectiile, sa trag concluziile, si sa decid cu ce voi pasi intr-o noua etapa.
Daca ar fi sa-i pun un label anului 2010, ar fi "in cautare de mine si fericire".
Multumesc AIESEC pentru toate incercarile si provocarile care mi le-a propus,pentru programul de Exchange si echipa LTT, toate m-au ajutat sa ma cunosc si inteleg mult mai bine, pe mine si cei din jur.
Cu cautarea fericirii a stat treaba mai greu, cum se zicea in filmul "Viki. Cristina. Barcelona", pe parcurs nu reuseam sa inteleg ce ma poate face fericita, insa invatam ce nu ma poate face fericita(sper ca m-am exprimat clar:). Insa ultimile sapamini am avut parte de citeva revelatii importante. Mi-am gasit echilibrul interior, izvorul de inspiratie si putere, si ma simt foarte bine, deseori fericita. Si ma mindresc.
Am crescut mult anul asta, multumita la toate coborisurile si miinile celor din jur care m-au ajutat sa ma ridic.
Acum tin la mine mai mult ca oricind(chiar daca gresesc zilnic, ma depresez sau sunt nedreapta cu altii), am ajuns sa ma accept asa cum sint, desi continui zi de zi sa depun efort pentru a deveni mai buna.
Si intr-un final as vrea sa numesc pe toti cei care si-au lasat amprenta intr-un fel sau altul pentru mine, in acest an:
Kacper, Marina Pascari, Mihaela Iurascu, Ion, Olga Cegorean, Ciprian, Antonio, Alex Apetrei,Victor Presenti, Pavel Moraru, Petri, Luda, Edu,Vally, Victor C., Mihaela, Iulia, Dorin, Elena, Mishu, Nastia, Oxanel, Tania Sanina, Rodica, Nadia, Marina Cucer, Irina G., Marina P., Mihai P., Andrei C., Nicu A., Rodica P., Vica C., Natasha, Ghio, Ilie D., Ilie, Alex C, Sasha, Lena, Sasha Cornegrudtev, Lena Lascu, Jenea, Artur, Vasia,
    si toti ceilalti de cine nu mi-am amintit, merci pentru 2010, asa cum a fost el.

Pentru echipa, pentru LTT.

“My vision for this term is to grow a strong and qualified Trainer’s Team.  A united group of individuals who believe that they can reach the highest goals, who are active and challenge every day their possibilities, and knowledge.” 

                                                                                                            Cristina Lisii,

                                                                                                            Local Trainer’s Team

                                                                                                            Coordinator, 2010-2011

Am scris o data ca niciodata aceste cuvinte, si atunci inca nu stiam, si atunci era asa departe de acum. Iar acum cred, stiu ca suntem pe drumul drept, trebuie doar sa mergem...

Va apreciez foarte mult, si cred in noi, si exista noi!

Pentru LTT,

cu multumire pentru sedinta de azi, toate care au fost si toate care vor urma....

 Iulicika, multumesc si tie!

 

Despre directie

Steve Jobs a zis o data: "U can connect the dots only looking backwards.", si cuvintele lui cite putin incep sa capete sens pentru mine.
Privind in spate la experientele traite unele tragice, altele minunate, altele lipsite de sens la vremea lor, acum inceapa sa capete un contur abia sesizabil, o directie, iar directia la rindul sau creaza sens pentru miscare.
Multi ani ma zbalaceam in apa in diferite parti ca acum sa inteleg incotro ea curge, nu stiu cum si cind insa stiu ca voi ajunge, pentru ca stiu unde vreau sa ajung, pentru ca vreau sa simt saratul marii.


Inot placut tuturor.

Incredere...

Incredere un lucru greu de cistigat zice lumea....
Increderea un lucru greu de acordat zic eu.
Atunci cind deja cunosti firea omeneasca nu din ceea ce-ti zic parintii, sau buneii, ci din propria experienta, deseori dureroasa, intelegi ca practic nu exista oamenicare sa merite acordarea acestui lucru fara de pret-Increderea.
Si atunci oamenilor ce le ramine sa faca? cum sa traiasca? ca totusi suntem animale sociale, simtim nevoia sa apartinem unor grupuri, nu suntem fericiti traind in solitudine... oamenii recurg la simulare, la jucarea sentimentelor care de fapt sunt bazate pe minciuni, sau pe ignorarea realitatii. Pe multi ii ajuta, insa exista indivizi mai dirzi, care refuza sa o faca, si traiesc in solitudine permanenta, in lipsa de incredere fata de toata lumea din jur, aceasta devenind foarte reapid un mod de viata, te face ori nefericit, ori lipsit de emotii, deci duce la un rezultat negativ. Varianta extrema sociopatie.

Sad story.

Despre training.

In ultimele zile  a avut loc o conferinta (Local Training Seminar in AIESEC Chisinau), si desi am dormit foarte putin totusi tin foarte mult sa postez urmatoarea idee la care am ajuns in timpul conferintei.
Pasiunea si dragostea fata de lucrul pe care il faci sunt baza, sunt cel mai important lucru pentru a deveni un profesionist, indiferent de arie.
Si totusi in aria de training sunt de 2 ori mai importante, mai ales cind o faci ca voluntariat.
Ti se pot intimpla multe lucruri neasteptate, deseori putin placute, impotriva ta pot fi circumstantele, oamenii, insa nimic nu te va intoarce din drum atita timp cit crezi in importanta a ceea ce faci, atita timp cit primesti placere morala si vezi sclipire si interes in ochii celora cu care discuti.

Doresc fiecarui trainer sa simta acelasi lucru, si celorlalti sa gaseasca activitatea care le va trezi aceleasi ginduri si emotii.

un sueno mio...

A se citi asculatind asta.

Am visat ca am ajuns in Barcelona, ca m-am plimbat de-alungul marii si am respirat acelasi aer cu Picasso, ca am vazut cu ochii mei capodoperele lui Gaudi....

Ca m-am odihnit putin pe playa malvarosa in Valencia...

Cum am baut vin  pe o mica terasa din Alicante si am ascultat cum un barbat cu ochii negri ca si noaptea cinta ceva foarte frumos la guitara...

Cum am vazut Moscheea din Cordoba...

Si am invatat sa dansez flamenco in Sevilla...

Cum ca si Santiago din romanul lui Coelho m-am urcat in virful dealului in Tarifa, intr-o seara de vineri, pentru a inspira briza si a privi undeva la orizont tarimul Africii....

Ahhh, Spania, neaparat trbuie sa indeplinesc acest vis....

Bizarena, provocare de un alt gen!

Provocarile sunt peste tot, fiecare te invata si iti desopera lucrurile dintr-o alta perspectiva.
Cea mai mare provocare fiind totusi sa accepti provocarile!




Un sincer multumesc organizatorilor, mai multa info:
 bizarena.org

I hate love. by Neil Gaiman

Have you ever been in love? Horrible isn’t it? It makes you so vulner- able. It opens your chest and it opens up your heart and it means that someone can get inside you and mess you up. You build up all these defenses, you build up a whole suit of armor, so that nothing can hurt you, then one stupid person, no different from any other stupid person, wanders into your stupid life…. You give them a piece of you… your life isn’t your own anymore. Love takes hostages. It gets inside you. It eats you out and leaves you crying in the darkness, so a simple phrase like ‘maybe we should be just friends’ turns into a glass splinter working its way into your heart. It hurts. Not just in the imagination. Not just in the mind. It’s a soul-hurt, a real gets-inside-you-and-rips-you-apart pain. I hate love. — Neil Gaiman

Despre "out"

 

 Avem o viata, insa incorporeaza in ea o serie de subvieti.
Uneori ajungi sa te sufoci de una, si iti dai seama ca ai nevoia de "out", ai nevoia de o gura de aer proaspat...
Poti sa pleci pe un timp din tara, sa-ti schimbi/ i-ai o alta activitate, sa faci o plimbare singur intr-o dimineata de toamna, insa nu amina, cind e nevoie de el "out" e sfint!
 Permite-ti uneori sa innoti nu neaparat imptriva, ci in afara curentului, ia o noua perspectiva asupra lucurilor, ai nevoie uneori de ea!

Decision making

Decizii....

De cite ori ai fost in postura sa i-ai decizii intr-adevar importante, nu doar pentru tine, ci pentru mai multe persoane?
Pe ce te-ai bazat? Pe ratiune, pe intuitie? Si daca ambii indicatori o i-au razna, ce faci?
Insa decizia trebuie luata,s-a copt si a cazut deja din copac, o maninci sau nu oricum se strica...
Insa decizia trebuie luata!
Nu este curaj nici nebunie, este singura solutie ajuns la capatul prapastiei, trebuie sa sari!
O sa-ti para rau?
Probabil, din fire imi pare rau de multe decizii, insa ma lupt cu firea mea, n-o sa faca chiar totul din capul sau!
Odata ce zbori fie si in jos, nu mai e cale de intoarcere, accepta si zboara mai departe, insa cu capul sus!

Toate deciziile pe care le luam afecteaza pe cineva, cel mai des pe noi insine, insa anume ele determina unde si cum in cele din urma ajungem.

De ce AIESEC?

Au trecut doi ani de cind i'm an AIESEC-er!
Ce au insemna acesti ani?- viata traita la maximum, amintiri frumoase, provocari si crestere.
Mai inseamna:
Prima oara am comunicat cu vorbitori nativi de engleza, nu m-am bilbiit ca de obicei, dar am vorbit.
Prima oara  participat, ulterior organizat  o conferinta.
Prima oara am avut un mentor.
Prima oara  am plecat singura intr-o alta tara, decit Ucraina.
Prima oara  am petrecut aproape 2 luni in Polonia si Romania.
Prima oara  am trait 2 luni cu fete din 5 tari si culturi diferite intr-un apartament.
Prima oara am mers cu Metroul, tot datorita AIESEC.

Prima oara  am dat interviu la TV si Radio, participat la un show televizat
Prima oara am intrat in apartament pe geam cu colega, la 4 noaptea.
Prima oara am dus un training, la ~60 persoane si m-am descurcat.
Prima oara m-am simtit de nimic, un zero.
Prima oara mi s-a zis ca sunt desavirsita.

Prima oara am inspirat si am simtit ca aduc un impact!


Au fost multe altele pe care daca ma intrebati personal le povestesc...
Au ramas decit 2 zile cind poti si tu deveni un AIESEC-er, cind iti poti crea lista ta personala!
Aplica: www.chisinau.aiesec.md

Friends...

Prieteni, cîţi am ?
Cu cît cresc cu atît realizez că mai puţini, şi pîna la urmă cum să defineşti nişte criterii universale a prieteniei?
De ce cineva care îţi era cel mai bun prieten 2 ani în urmă, nu mai e acum? Ba chiar ne întrebăm ce ne lega?
Cît de sinceri sîntem în prieteniile noastre?
Am putea să le zicem prietenilor tot ce gindim despre ei şi deciziile lor, fără a încerca să îi influenţăm?
Am putea să acceptăm deciziile greşite pe care le i-au ei, ca fiind o experienţă din care ulterior vor învăţa?
Credeţi că poţi să ai mai mult de 1 persoană cel mai bun prieten?

Şi pîna la urmă...ce mai contează ce fel de prieten ai fost? Fiecare nouă prietenie înfiripată este o nouă filă de carte, un nou capitol, în care poţi deveni ce personaj vrei TU!

Love you my new friend!

As vrea sa fiu un melc.

Uneori visez sa fiu un melc, sa port vesnic cochilia mea cu mine. SI atunci cind vremea se va face urita, si se va incepe furtuna sa ma pot ascunde in micul meu univers. Iar dupa ce furtuna ar trece si voi iesi si voi vedea ca tot ce a fost frumos a distrus virtejul, sa plec, pur si simplu sa plec, pentru ca casa mea e intotdeauna cu mine.

Ce mult as vrea sa fiu un melc...

the Spring this Autumn

Cind vine toamna computerul se seteaza pe regimul de economie a energiei,si a emotiilor.

Culorile devin pale, ceata se aseaza pe tot ce a parut puternic si ceea ce ieri a fost atit de recent, azi ne pare la distante de secole. Vara si pofta de viata au plecat cu pasarile in tarile calde.

Si sunetul pare slabit, nu mai auzi chemarea cea puternica a departarilor.

Si parca unica sursa de caldura a devenit patul, in care esti mai aproape de pamint si de starea lui de amorteala, de vis.

Vreau sa resetez computerul, sa-i schimb data in calendar, de fapt e 1 martie, si incepe primavara, cu mine.

Imaginea

Soooo happy to be alive!

Niciodata nu stii ce-o sa se intimple in cele ce urmeaza, si traiesti o viata cu impresia ca mai ai mult timp.
Azi cind era cit pe ce sa ma inec am realizat cit de scurta e viata si cit de neasteptat vine sfirsitul.

Am fost foarte fericita sa simt pamintul sub picioare, nimic din tot ce ma chinuia mai devreme nu mai are nici o importanta, conteaza doar cit mai pot face in continuare si faptul ca trebuie sa ma bucur de fiecare moment.

PS: apropo prin ginduri trece doar cum ai putea sa te salvezi, nici un flash back cu viata ta...

Sursa

Iarasi despre necunoscuti...

Ideea nu este a mea insa am hotarit sa o scriu pentru ca lucreaza. Pentru ca e e usor si greu de aplicat, pentru ca e provocatoare.

In ultimile 2 saptamini am intilnit doua persoane absolut diferite, dar care mi-au zis acelasi lucru:
Cele mai potrivite persoane pentru a impartasi cele mai ascunse ginduri si idei, pentru a cere sfaturi, sunt persoane care absolut nu te cunosc, si tu nu le cunosti, si carora in fond nu le pasa de tine, insa sunt obiective.
Poti sa le zici orice la ce gindesti, ele nu te vor judeca, poti sa le ceri parerea, si ele vor zice ce cred dar nu "ce e mai bine pentru tine si viitorul tau" cum ar face-o prietenii tai si rudele, iubitii,etc.

Pune-o la incercare, vorbeste cu cineva, stiu ca e greu, noi suntem persoane foarte complexate, insa poti reusi si ajuta.
Daca o faci scrie-mi cum a lucrat.
 
Sursa imaginii.

I Love myself!!!

Deci citi din voi si-o zic macar o data in luna? da citi o cred? Nu, serios vorbind, chiar crezi ca te iubesti?
Bullshit, noi suntem prea umili, prea grasi, slabi,prea simpli,prea modesti, prea bine educati, prea autocritici, bla-bla-bla ,prea prosti as zice.
Cine ne-a invatat ca e rau sa te iubesti pe tine?
De ce pedepsim atita mintile, si corpul si in fond ne urim pe sine insisi?
Ba mai mult cind vedem pe cineva care se iubeste asa cum este, il socotim ca fiind ceva mai prejos-"ce tip increzut, cum se mai iubeste pe sine, chiar crede ca e deosebit, ar trebui sa fie mai modest"

Dragii mei , haideti sa lasam invidia mai la o parte. Toti stim ca cei cu stima de sine atrag,au succes in tot ce tine de social,de ce? Pentru ca in primul rind sunt mult mai pozitivi decit cei ce permanent chiar si fara sa si-o zica se simt un "ZERO".
Haideti sa fim constienti de persoana si corpul nostru, sa ne iubim in fiecare zi asa cum suntem, in acelasi timp incercind sa devenim mai buni.

Sursa imaginii

New day, new room.

Timp de o viata intilnim zilnic oameni noi, cel mai des nu ii observam si ziua noastra trece fara nici o schimbare. Dar uneori suntem atit de norocosi ca viata sa ne aranjeze o intilnire, o discutie, o privire si atunci un om absolut neunoscut ne va schimba. Desigur ca noi nu realizam schimbarile in termen scurt,si e firesc.
Insa la finalul zilei, cum zice Alex, noi nu suntem decit rezultatul interactiunii cu miile de oameni cu care ne-a ciocnit viata.
Ar fi minunat ca schimbarea sa o facem constient, iar pe urma sa ne amintim cu zimbetul pe buze sirecunostinta de omul care ne-a schimbat.

PS:pentru Petri.


Sursa imaginii

First

Aventura mea a inceput la gara centru din Chisinau, de ce aventura? Pentru ca asta vreau eu sa fie "prikliucenie" in sensul buna al cuvintului:)
4 fete si 2 soferi, 12 ore de drum traversind toata Romania (aprope) de la est spre vest.
S-a inceput cu traversarea micii Venetii(Prutului), mama mia cita apa pe-acolo.
Dupa care vama Romaneasca unde iarasi(deja vu cu Polonia)am fost rugate(insistent)sa facem contrabanda de tigari. I-au prins pe soferi, insa pe noi ne-au inteles si nu ne-au verificat.
Apropo cine s-ar fi gindit, sora unui vames a calatorit toata lumea prin intermediul AIESEC-ului, de-odata am capatat ceva valoare in ochii lui.
Mai n-am nimerit in furtuna , am mincat mere rupte de sofer undeva pe un drum fara nume, am cautat in mijlocul noptii pe la vreo 5 market-uri de la benzinarii cartele de telefonie mobila, mai pe scurt a fost pricolina.
Apropo, stiati ca Romania la moment arata ca un esantion de constructie? Tot drumul pina in Craiova era presurat cu Mall-uri si centre mari de vinzare a materialelor de constructii.

Daca sa va zic de emotiile mele, pai idee n-aveam unde voi ajunge, cine ma va intilni, insa stiam ca totul o sa fie minunat si interesant si sunt sigura ca asa si va fi.

Va cuprind,
Cris.
Locatia: Biblioteca municipiala a Craiovei.

Cretinism emotional??

Atunci cind:
- esti trist si vesel in aceeasi zi;
- cind tii la oameni iar ei nu vad asta;
- esti in culmea fericirii iar peste citeva ore disperat;
- cind nu poti face lucrurile de care esti pasionat, pentru ca nu esti in dispozitie;
- cind ti-i greu sa fii tolerant la anumite lucruri;
- cind simti ca exploadezi uneori;
- cind te temi sa-ti exprimi emotiile;
- cind nu stii sa-ti exprimi emotiile;
- cind trintesti furios usa si pleci;
- cind preferi sa nu-i mai vorbesti pentru ca oricum nu te intelege;
- si in multe alte cazuri,

intelegi ca e timpul sa afli mai multe despre si sa incepi
a aplica in practica Inteligenta Emotionala[EQ].

Cine e dispus sa ma ajute si sa discutam mai mult pe aceasta tema??

Schools & Creativity

Really enjoyed this video. This is what i would LOVE to see in Moldova's educational system- putting value on and developing people's creativity.

Buna dimineata, te iubesc!!

Te iubesc spirit de tinerete, cind lumea e la o intinsatura de mina, iar sa ierti si sa iubesti este foarte simplu, trebuie doar sa ti-o doresti!

Din seria: "To be remembered"

Ador AIESEC-ul pentru diversitate.
Si anume:
-Diversitatea oamenilor cu care ai ocazia sa interactionezi;
-Diversitatea opportunitatilor pe care ti le ofera;
-Diversitatea emotiilor pe care le traiesti acolo;

Si inca pentru faptul ca nu ma lasa sa uit ca casa mea e mult mai mare de orasul din care sunt, de tara in care m-am nascut...

To be remembered

Viata inseamna sa atingi cit mai multe cu putinul care ti-a fost dat, Si in cele din urma intrecerea o duci doar cu tine. Trebuie sa tin minte asta!

In viata asta am murit deja de doua ori…

Prima oara am murit la 12 ani, a fost cel mai greu, posibil din considerentul ca a fost prima oara…incercarea de a incepe a trai din nou sau recuperarea a durat ani de zile…probabil pe atunci consideram ca a fost un accident, ca nu voi mai avea parte de asa ceva trebuie doar sa rezist si sa incep din nou…

Dupa ani de zile m-am trezit cu a doua moarte … a fost tot atit de neasteptat precum fulgerul intr-o zi de vara calda… si iarasi aceleasi sentimente…iarasi a murit o viata a mea si o parte din mine, insa ca probabil deja avind experienta primei morti am inteles ca trebuie sa renasc, sa traiesc mai departe…ca oricit n-ar dura doliul durerea nu va trece, iar viata continua si trebuie cit de curind posibil sa continui, plus ca aparuse si responsabilitatile…nu aveam luxul sa ma pierd in durere pentru ani de zile…Atunci am inteles ca roata nu se va opri nicioadata…ca moartea este parte a vietii, ca traind poti sa mori de mai multe ori, iar intr-un moment sa moara si fizicul, iar apoi totul o i-a de la inceput…

Este vesnica durerea, iubirea, viata si moartea… asta am inteles eu pina acum…

a 2 statie...

O scriu deja post Wroclaw...

Acolo mi-am dat seama inca o data ca nu poti fugi de trecut...Ca cit n-ar fi de dureros trebuie sa-i faci fata. Sa zici ca a fost, m-a durut si inca ma doare, insa am de gind sa traiesc mai departe si in ciuda oricarui impediment sa fiu totusi fericita! de ce? Pentru ca intotdeauna am fost convinsa ca voi fi, si pentru ca o merit si pentru ca muncesc pentru asta in fiecare zi!



Ma bucur ca m-am intors acasa, linga oamenii care cine ce vrea sa zica insa eu cred ca-s cei mai super, cei mai sustinatori!!!
Acasa am ajuns la concluzia (cu ajutorul cuiva) ca: "Super girls don't cry, super girls just fly! And i'm a super girl!"

Ia draga oglinda...

Calatoria aceasta a fost nimic din ceea ce m-am asteptat insa mai mult decit as fi vrut!
Si vorbesc la trecut nu pentru ca s-a terminat...au mai ramas citeva zile insa simt ca a venit timpul sa fac concluziile, sa invat lectiile si sa pun semnele de punctuatie.
Nu mi-am imaginat vreodata ca fiind practic 1000km departare de casa, de sora mea, de prieteni si amici, voi avea ocazia sa fiu atit de aproape de fiinta mea.
Voi numi aceasta calatorie ca una de autocunoastere,si o sa-mi amintesc de ea anume astfel.
Prima statie:
Cind ai mult timp liber, si ceva minte in cap vrei nu vrei incepi sa gindesti sa analizezi...Am inceput cu analiza situatiei tarii noastre, mentalitatii noastre versus celei poloneze, analiza sentimentului de patriotism si a masurii in care sunt afectata sau infectata cu el. Probabil e ceva la ce se gindeste orice om plecat peste hotare pentru mai mult de 1 saptamina.
Apoi am facut o mica descoperire: cind ai mult timp liber, no computer, no people around si nu esti focusat pe ceva anume toate defectele si slabiciunile tale ramin libere, nu sunt tinute in friu de nimeni si nimic. Insa a fost totusi o persoana apropiata alaturi care a fost in stare sa-mi dea peste nas, sa zica ia draga oglinda si te uita pe cine vezi(probabil sinceritatea dura si curajul de a spune ce crezi face parte din mentalitatea poloneza). Si cel mai uimitor ca eu, care vesnic vad slabiciunile celorlalti si nu le vad pe ale mele am deschis ochii. Nu am invinovatit pe nimeni ci am stat sa anaizez comportamentul meu pe parcursul anilor, si da e adevarat. Am realizat ca constientizarea slabiciunilor tale te face mai puternic si iti da incredere ca de aici in colo poti fi doar mai bun!

Asta e prima statie,vreau sa scriu aici tot ce mi-a deschis aceasta calatorie, pentru ca din cind in cind sa o pot retrai.

WrocLove baby WrocLove!

22 Days in Wroclaw.
I was asked something like 20 times how this city, and Poland in general seems to me.
I still cannot answer about Poland, 'cause being even a month in a city doesn't give you the right to speak about a cuntry, as well as meeting 50 polish people doesn't give you the right to speak about the whole nation.
Anyway, i will try to tell you what i know and how do i perceive Wrocław.
Wrocław is an old city (acording to Wikipedia since IX-th century), area-292.82km2, population-632,240(in this sence not big difference to my home city-Chisinau).
A former polish city that afterwards become a german one. The influence can be seen in a lot of buildings rebuild after second World War(as local people say: all that is old was build by germans and all that's new by polish).
Something that i was told at the beggining and later had the opportunity to convice myself about was that Wrocław is the city of more than 100 bridges, also is known as polish Venezia(but wihout well known Venezian smell:) .
Also W. is the fastest growing and developing city in Poland, for exemple right now it is building the highest living house in Poland.
Is perfect city for those inloved with the history and architecture of 18th-20th centuries. Also here you can find located near old and monumental buldings-huge malls, banks and other modern buldings-it's something amazing in that.
Is for sure the city of students and parties, by the way, almost every young person speaks fluently english, so, tourists that don't know polish you're welcomed here!

The best time to visit it is summer for sure, but that fact that i am here on winter time didn't made me disapointed of this city, it only made me more eager to see it at summer.

My conclusion-if this city would be near sea side- for sure i would move here for some years,'couse it would be the city of my dreams, but even if don't it worths seeing and staying here at least for some time.

PS:I will met Valentine's day here...i'm curious what is coming... stay tuned...

anul nou.

Iata ca au trecut 2 saptamini din anul nou.
Anul nou l-am intilnit in ziua ajungerii la destinatie in Polonia, Wroclaw. Dupa care au urmat zile in care am relizat unde am ajuns eu, de ce am ajuns, si zero contact cu Chisinau, cu Moldova-mama. Am simtit ca vreau sa aflu ce s-a intimplat in aceasta perioada pe tarimul paintesc, am cautat in net, bloguri, si am gasit ca intotdeauna: oameni care nu mai pot suferi ceea ce se intimpla, oameni pierduti care nu vad si nu prea au oportunitati,oameni fericiti cu ceea ce au si ce nu vor mai multe, bufoni pe scene care vor sa ne prezinte tara,totul in ce am crescut si din ce nu reusim sa iesim. Apoi m-am gindit ce am faut eu pentru a schimba lucrurile pentru societatea in care traiesc?-pai nimic esential. Ce am facut pentru mine si viitorul meu?- Pai la fel, nimic esential. Si am cazut pe ginduri...



E un inceput de an si cred ca lucru care v-a influenta esential viitorul an este stabilitea unor scopuri inalte si a unui plan de actiune pe urmatorul an. Asta o sa fac!
Si pe urma pas cu pas, ca intr-o receta culinara.
Curios, ce gust va avea urmatorul an???